Conform Economistul.ro: PNRR și deficitul centralelor pe gaze, după închiderea capacităților pe cărbune
nnRomânia se confruntă cu un decalaj semnificativ între capacitățile pe cărbune retrase din sistem și noile centrale pe gaze care urmau să le înlocuiască, în contextul angajamentelor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Documentația consultată arată că 1.695 MW de capacitate pe bază de lignit și huilă au fost identificate pentru retragere conform OUG 108/2022, o parte din acestea fiind deja închise, îndeplinind astfel primul jalon al PNRR.
Potrivit datelor, până la 31 decembrie 2021 au fost închise definitiv grupurile Turceni 3 (330 MW), Ișalnița 8 (315 MW) și cinci grupuri de la Mintia (1.050 MW), totalizând 1.695 MW. Ulterior, până la sfârșitul anului 2022, trebuiau retrase încă 660 MW, prin închiderea grupurilor Rovinari 3 și Turceni 7, ambele pe lignit. Astfel, ținta cumulată PNRR declarată îndeplinită la finalul anului 2022 era de 2.355 MW.
Planul inițial prevedea ca până la sfârșitul lui 2025 să fie retrase încă 1.425 MW de la CE Oltenia, Govora și Craiova, ajungând la o țintă totală de 3.780 MW. Până în 2032, programul de decarbonare viza eliminarea integrală a capacităților pe cărbune, totalizând 4.920 MW.
Promisiuni nerealizate pentru centralele pe gaze
În locul capacităților pe cărbune retrase, au fost proiectate centrale noi pe gaze, în special în cadrul Complexului Energetic Oltenia (CEO) și la Mintia. Pentru grupurile pe lignit de la Ișalnița (aproximativ 630 MW), era planificată o centrală CCGT cu o capacitate de 850 MW, în asocierea CEO cu ALRO. Valoarea inițială a proiectului era estimată la aproximativ 505 milioane euro, cu un grant UE de 253,1 milioane euro din Fondul pentru Modernizare.
De asemenea, pentru grupurile pe lignit de la Turceni, era preconizată o centrală CCGT de 475 MW, în asocierea CEO cu Tinmar Energy. Costurile estimate inițial se ridicau la aproximativ 335 milioane euro, beneficiind de un grant de 167 milioane euro. Pentru cele cinci grupuri de la Mintia (1.050 MW), a fost propusă o centrală nouă pe gaze cu o capacitate de până la 1.700 MW, cu un investitor privat declarat.
Situația financiară arată însă deficite majore. Costurile licitațiilor pentru centralele de la Turceni și Ișalnița au crescut semnificativ, ajungând la aproximativ 525 milioane euro plus TVA, respectiv 755 milioane euro. Aceasta a generat o diferență față de bugetul inițial de peste 2,26 miliarde de lei (circa 460 milioane euro). Granturile europene contractate pentru Turceni și Ișalnița totalizează 2,09 miliarde lei, în timp ce contribuția care trebuia asigurată de asociați și prin credite se ridică la aproximativ 2,08 miliarde lei.
Decalaje majore între închidere și construcție
Comparativ, la începutul anului 2026, nu existau centrale pe gaze contractate și aflate efectiv în construcție pentru a înlocui capacitățile pe cărbune. Deși au fost semnate contractele de finanțare pentru Turceni și Ișalnița, lucrările efective de construcție nu începuseră. Termenul inițial de punere în funcțiune era anul 2026, însă, dacă lucrările ar începe în 2026, un termen realist ar fi 2029-2030.
România a angajat închiderea a 3.780 MW pe cărbune, dar centralele pe gaze promise de CEO însumează doar 1.325 MW și nici acestea nu au fost construite. PNRR a inclus obligații ferme privind închiderea capacităților pe cărbune, dar nu a finanțat direct construcția centralelor pe gaze înlocuitoare, lăsând această sarcină pe seama Fondului pentru Modernizare, contribuțiilor partenerilor și creditelor, într-un mecanism financiar nesigur, întârziat și subfinanțat.
Un proiect de lege adoptat de Senat în august 2026 stipulează că nicio capacitate pe lignit sau huilă nu poate fi retrasă înainte ca înlocuitorul să fie pus efectiv în funcțiune și să asigure aceeași putere disponibilă. Această prevedere ar putea afecta închiderea celorlalte capacități pe cărbune în lipsa unor înlocuitori funcționali.
Sursa: Economistul.ro
