Conform G4Media: Românii părăsesc Spania: Paradoxul economic în care prosperitatea devine neconvenabilă
În timp ce marile bănci și presa internațională laudă Spania ca fiind „locomotiva economică a Europei”, realitatea din casele românilor stabiliți aici arată cu totul altfel, multe familii alegând să părăsească țara. Pentru prima dată după două decenii, comunitatea de români, un pilon central al forței de muncă străine din Peninsula Iberică, se micșorează dramatic, marcând sfârșitul unei perioade.
Datele oficiale pentru anul 2026 prezintă un tablou economic aparent contradictoriu. Pe de o parte, PIB-ul Spaniei crește cu 2,7%, depășind de trei ori media zonei euro, iar rata ocupării forței de muncă atinge recorduri istorice. Pe de altă parte, Institutul Național de Statistică (INE) raportează o cifră alarmantă: numai în al doilea trimestru al anului 2026, peste 5.300 de români au ales să părăsească Spania.
Această cifră nu este un incident izolat, ci parte a unui exod prelungit. De la vârful de 750.000 de rezidenți atins în 2013, comunitatea românească a scăzut constant, riscând ca în acest an să cadă sub pragul de 500.000, un nivel nemaiîntâlnit din 2006, anul dinaintea aderării României la UE.
Capcana costului vieții: Salarii stagnante, chirii în creștere
Motivul acestei plecări masive nu este lipsa locurilor de muncă, ci degradarea calității vieții. „Există de lucru, dar nu ai unde să locuiești”, este concluzia mai multor familii de imigranți. Dacă la începutul anilor 2000 boom-ul construcțiilor oferea salarii generoase care permiteau trimiterea banilor acasă, astăzi, sectorul hotelier și serviciile — noile motoare ale economiei — oferă venituri care abia acoperă o chirie piperată sau obligă familiile să împartă apartamente cu străini.
În timp ce românii, ucrainenii și bulgarii părăsesc Spania, populația totală a țării continuă să crească. Locul europenilor din Est este luat de un nou val de migrație, în principal din America Latină (Columbia, Venezuela, Peru) și Maroc. Spania practică un model de creștere „extensiv”, atrăgând imigranți din zone cu instabilitate extremă, dispuși să accepte condiții precare. Românii, deveniți cetățeni europeni mobili și cu o economie națională în plină convergență, nu mai acceptă aceste compromisuri. România de astăzi oferă oportunități atractive sau alte state UE compensează prin salarii mai mari și inflație controlată.
Cazul românilor este oglindit de cel al ucrainenilor. Peste 3.200 au părăsit Spania în ultimele luni, fie revenind într-o Ucraina care își reconstruiește economia, fie plecând spre nordul Europei în căutarea unor sisteme de protecție socială mai solide și a unor chirii mai echitabile. Nici bulgarii nu rămân în Spania, fiind atrași de cadrul fiscal avantajos din țara lor natală și de dezvoltarea rapidă a Sofiei.
Istoricul comunității românești în Spania: de la boom la declin
Evoluția populației române din Spania reflectă, în mare măsură, istoria ultimelor două decenii în ceea ce privește situația economică a gospodăriilor. La începutul anilor 2000, în țară locuiau aproximativ 68.000 de cetățeni români, dar cifra a crescut vertiginos odată cu puternica creștere economică, boom-ul din construcții și cererea enormă de forță de muncă. Aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 a facilitat și mai mult această mobilitate, Spania oferind salarii mult mai mari și un sistem de protecție socială atractiv.
Populația română a crescut de la mai puțin de 100.000 de persoane în 2003 la peste 700.000 un deceniu mai târziu, atingând un maxim de aproape 750.000 de rezidenți între 2012 și 2013. Criza financiară din 2007 a afectat modelul, deși românii au continuat să sosească o perioadă, atrași de „accesibilitatea” țării, cu locuințe și chirii relativ ieftine.
Spargerea bulei imobiliare a distrus însă multe dintre locurile de muncă în care se concentrase o bună parte din imigranți. Pe măsură ce indemnizațiile de șomaj se epuizau și oportunitățile se diminuau, populația română a început să părăsească Spania treptat. Numărul românilor a scăzut de la 750.000 la aproximativ 690.000 în 2015, la 600.000 în 2018 și la 565.000 la începutul anului 2021. Acest exod treptat a coincis cu o situație în Spania în care oportunitățile de muncă erau mult mai puține comparativ cu perioada de boom economic.
O nouă paradigmă: Românii sunt înlocuiți, nu adaptați
Ceea ce este frapant este faptul că exodul continuă chiar și pe parcursul redresării demografice și migratorii pe care o înregistrează Spania de la începutul pandemiei, ceea ce arată că modelul de creștere al Spaniei este pur extensiv. Economia crește deoarece sosesc numeroși imigranți din străinătate, dispuși să ocupe locuri de muncă precare care le îmbunătățesc situația anterioară. Cu toate acestea, imigranții care se află de ani de zile în Spania continuă să plece, deoarece puterea de cumpărare și calitatea vieții s-au deteriorat.
Această situație contrastează cu cea a Spaniei, care continuă să atragă populație străină și a atins niveluri istorice maxime ale populației. Avantajul relativ care a transformat Spania într-un magnet pentru lucrătorii din Est s-a redus. Spania de astăzi, cu prețurile ridicate ale locuințelor (o creștere de 12,9% în primul trimestru al anului 2026, comparativ cu anul precedent) și salarii care nu țin pasul cu costurile, nu mai este la fel de atractivă ca acum două decenii. Comparația se face acum între multiple destinații europene și o economie românească care a înregistrat, de asemenea, o convergență a veniturilor.
Sursa: G4Media
