Conform Economistul.ro: Creditul comercial: un risc ascuns care devine prioritate strategică
Majoritatea produselor pe care le folosim zilnic, de la electronice la mobilier, ajung la noi prin intermediul lanțurilor de aprovizionare globale. Aceste tranzacții implică frecvent amânarea plății, o practică cunoscută sub numele de credit comercial. Deși esențială pentru funcționarea economiei, această facilitate ascunde un risc semnificativ: neplata facturilor. În contextul presiunilor economice, al instabilității geopolitice și al unui comportament de plată tot mai imprevizibil al clienților, riscul de credit comercial a ieșit din sfera departamentelor financiare pentru a deveni o temă pe agenda consiliilor de administrație.
Motorul invizibil al economiei globale
Creditul comercial, definit ca acordul dintre un furnizor și un cumpărător de a amâna plata, de regulă între 30 și 120 de zile, este un pilon al comerțului mondial. Permite cumpărătorilor să își gestioneze fluxurile de numerar și să își continue activitatea, în timp ce vânzătorii îl folosesc pentru a-și consolida relațiile, a spori competitivitatea și a susține vânzările. Estimările Fondului Monetar Internațional (FMI) indică faptul că până la 60% din comerțul internațional este finanțat prin astfel de aranjamente între companii, bypassând, în mare parte, sistemul bancar.
România, vulnerabilă în fața riscului de neplată
Studiul „Atradius Payment Practices Barometer Central and Eastern Europe 2026” relevă că România se numără printre țările din Europa Centrală și de Est cu cea mai intensă utilizare a creditului comercial B2B, alături de Cehia. Aproape jumătate din tranzacțiile dintre companii se realizează pe credit, generând o expunere structurală ridicată la riscul de neplată. Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager România la Atradius Credito y Caucion, subliniază paradoxul pieței românești: „deși companiile acordă termene de plată mai scurte comparativ cu alte piețe din regiune, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat.”
România se confruntă cu întârzieri la plată semnificative, clasându-se după țări precum Turcia, Slovacia și Slovenia. În plus, cauzele întârzierilor la noi în țară nu se rezumă doar la dificultățile de lichiditate ale clienților. Procesele bancare și operaționale sunt invocate mai frecvent decât în alte țări din regiune, adăugând complexitate gestionării creanțelor. Această situație se reflectă în indicatorii de performanță, cele mai afectate companii de creșterea duratei de încasare a creanțelor (DSO) din regiune fiind cele din România.
Factori care amplifică riscul
Riscul de credit comercial este influențat de o multitudine de factori. La nivel de cumpărător, soliditatea financiară, istoricul de plată și sectorul de activitate sunt esențiale. Însă mediul macroeconomic joacă un rol la fel de important. Recesiunile economice, inflația, ratele ridicate ale dobânzilor și volatilitatea valutară exercită presiuni asupra fluxurilor de numerar și a capacității de plată a companiilor. De asemenea, industriile ciclice și instabilitatea politică sau legislativă pot altera rapid profilul de risc al unei tranzacții.
Instrumente pentru transformarea încrederii în certitudine
Pentru a naviga în acest peisaj complex, companiile trebuie să treacă de la simpla încredere la certitudine. Utilizarea intensă a creditului comercial, alături de un comportament de plată deteriorat, impune o gestionare proactivă a riscului. Asigurarea de credit comercial, conform evaluărilor Consiliului European pentru Risc Sistemic, acoperă 60% din riscul creditului comercial internațional în UE, demonstrând necesitatea sa structurală în tranzacțiile transfrontaliere. Pe lângă asigurare, un sistem integrat de gestionare a riscului, care include monitorizarea bonității clienților și procese eficiente de colectare a creanțelor, devine crucial pentru reziliența financiară a companiilor.
Sursa: Economistul.ro
