Conform G4Media: Sunetul satisfăcător al articulațiilor care trosnesc este, în mare parte, un proces inofensiv, conform cercetărilor recente. Chiar dacă pentru unii este un obicei inconștient, iar pentru alții o senzație plăcută, popularitatea videoclipurilor cu „ajustări chiropractice” pe rețelele sociale indică o fascinație colectivă pentru acest „pocnet” al articulațiilor.
Ce se întâmplă, de fapt, este o transformare a gazelor dizolvate în lichidul sinovial. Articulațiile, unde se întâlnesc două oase, sunt lubrifiate de acest lichid. Când o articulație este mișcată brusc, spațiul din interior se extinde, scăzând presiunea lichidului sinovial. Acest lucru permite gazelor dizolvate să formeze bule, iar sunetul auzit este, de fapt, colapsul acestor bule. Cercetătorii au comparat acest fenomen, observat cu ultrasunete, cu „explozia unui foc de artificii”. Intensitatea sunetului poate ajunge la 83 de decibeli, comparabilă cu cea a unui camion diesel.
Dezmințirea miturilor legate de artrită
În ciuda zgomotului, procesul este considerat „un proces fiziologic normal” de către specialiști, precum Kimme Hyrich, reumatolog la University of Manchester. Deși pot exista semne de alarmă precum durerea sau umflarea articulațiilor, în general, nevoia de a-ți trosni articulațiile este percepută ca fiind inofensivă. Cazurile de luxații ale degetelor sau leziuni ale tendoanelor, menționate în literatura medicală, au fost asociate cu aplicarea unei forțe excesive sau cu smucirea bruscă a degetelor, însă astfel de incidente sunt rare atunci când mișcarea nu este violentă.
Una dintre cele mai persistente temeri este legată de dezvoltarea osteoartritei, cea mai comună formă de artrită, cauzată de uzura cartilajului articular. Numeroase studii au infirmat această credință populară. Un studiu din 1975, realizat pe rezidenți dintr-un cămin de bătrâni, nu a găsit o diferență semnificativă în ratele de artrită degenerativă între cei care își trosneau frecvent degetele și cei care nu o făceau. Un alt studiu mai recent, publicat în Journal of the American Board of Family Medicine, a ajuns la aceeași concluzie: frecvența și durata trosnitului degetelor nu influențează riscul de osteoartrită.
Impactul asupra forței de prindere și alte percepții
Un alt mit frecvent vehiculat este că trosnitul degetelor ar putea afecta forța de prindere, un indicator important al sănătății generale. Un studiu din 1990 a sugerat o legătură între trosnitul frecvent și o forță de prindere mai slabă, însă aceste rezultate au fost contestate de cercetări mai noi. Un studiu din 2017, publicat în Journal of Hand Therapy, nu a identificat nicio corelație între obiceiul de a trosni degetele și slăbirea forței de prindere.
Percepții comune despre articulații mărite sau tendoane slăbite ca urmare a trosnitului frecvent au fost, de asemenea, respinse de experți. Un studiu realizat cu ultrasunete a examinat fizic persoane care își trosneau degetele și nu a constatat umflături sau dizabilități. Pentru unii, trosnitul oferă o senzație de ușurare și o mobilitate temporară sporită, posibil prin stimularea terminațiilor nervoase din jurul articulației, relaxarea mușchilor și eliberarea de endorfine, deși această ultimă teorie necesită demonstrații suplimentare.
Dacă se dorește renunțarea la acest obicei, specialiștii recomandă tehnici de terapie cognitivă pentru a înțelege factorii declanșatori și pentru a găsi distrageri, precum utilizarea mingilor antistres. Singurul aspect asupra căruia trosnitul poate avea un impact negativ este, conform unor experți, relațiile personale, în cazul în care devine deranjant pentru cei din jur.
Sursa: G4Media
