Conform Descopera: Amprenta unică a apelor asupra fosilelor
Fosilele descoperite în peșterile inundate din sudul Australiei oferă un registru extraordinar al trecutului, însă până acum oamenii de știință nu dispuneau de o metodă fiabilă pentru a înțelege modul în care s-au format aceste depozite acvatice de rămășițe ale megafaunei dispărute. Un nou studiu, condus de Universitatea Griffith și publicat în revista PLOS One, propune un cadru metodologic inovator pentru descifrarea semnelor lăsate pe oase. Echipa de cercetare, coordonată de doctoranda Meg Walker și profesorul Julien Louys, a analizat oase provenind din două sisteme de peșteri subacvatice din apropierea localității Mount Gambier.
Conservarea în medii subacvatice și terestre
Prin comparația fosilelor subacvatice cu oase din peșteri uscate, realizată cu ajutorul scafandrilor specializați, cercetătorii au putut observa transformările la nivel macroscopic, compoziția elementală și proteinele captive în structura osoasă. Rezultatele studiului subliniază faptul că mediul subacvatic imprimă o amprentă distinctă de conservare, adesea superioară mediului uscat în ceea ce privește păstrarea detaliilor fine și a structurii osoase. Totuși, influența luminii solare în zonele de intrare ale peșterilor a condus la colonizarea suprafeței oaselor de către alge și plante acvatice, lăsând urme specifice. În schimb, în zonele adânci, lipsite complet de lumină, oasele s-au păstrat într-o stare aproape intactă, fără vegetație. Rămășițele din peșterile uscate, spre deosebire de cele subacvatice, au prezentat semne de uzură cauzate de acțiunea bacteriilor terestre și de sculptarea canalelor de către rădăcinile plantelor.
Reconstituirea istoriei mediului
Specimenele analizate includ oase de animale native și introduse, precum vaci, canguri, oi, dingo și pisici sălbatice, unele datând din perioada sosirii primilor europeni în anii 1840. Înțelegerea procesului de depunere a acestor oase mai recente le oferă paleontologilor și arheologilor posibilitatea de a reconstitui modul în care fosilele megafaunei străvechi au ajuns în peșteri și condițiile de mediu predominante. Această nouă metodă analitică deschide perspective globale pentru reconstrucția istoriei mediului în ecosistemele acvatice, adesea dificil de explorat.
Sursa: Descopera
