Conform Descopera: Alergarea în tendințe, dar cu potențiale riscuri articulare
Alergarea capătă tot mai mult teren în preferințele românilor, iar fenomenul „runner’s high” pare să fie contagios. În anul 2024, aplicația Strava a înregistrat o creștere semnificativă, de 59%, a numărului de utilizatori care participă la evenimente de alergare și înscriși în cluburi sportive dedicate. Similar, înscrierile la maratonul de la Londra au marcat o creștere de 40% față de anul precedent.
Deși sportul de anduranță este deseori asociat cu un impact negativ asupra articulațiilor, cercetările recente aduc noi perspective. Un studiu publicat în 2023 a indicat o legătură redusă între practicarea alergării și apariția artrozei la nivelul șoldului sau genunchiului. Mai mult, alte investigații sugerează că impactul repetitiv ar putea determina cartilajul să se adapteze, să se consolideze și chiar să se îngroașe.
Cu toate acestea, persoanele care se confruntă deja cu probleme articulare ar putea beneficia de activități cardiovasculare cu un impact mai redus. Potrivit specialiștilor, majoritatea pacienților care se prezintă la clinicile de medicină sportivă acuză dureri la nivelul genunchilor. Problemele se pot manifesta însă și la nivelul șoldurilor, gleznelor, picioarelor sau zonei lombare. La fiecare pas, alergătorii aplică pe articulații o presiune de trei până la patru ori mai mare decât greutatea corporală, similară cu cea dintr-o genuflexiune pe un singur picior. În lipsa unei musculaturi suficient de bine pregătite, o mare parte din acest impact ajunge direct la oase și cartilaje.
Printre afecțiunile care pot face alergarea incomodă sau chiar dureroasă se numără leziunile de menisc, entorsele, tendinita lui Ahile, fasciita plantară, fracturile de stres, osteoporoza și osteoartrita. Potrivit publicației The Guardian, un genunchi umflat, o durere care persistă mai mult de una sau două zile, ori necesitatea constantă de a apela la analgezice reprezintă semne care impun un consult medical.
Alternative pentru articulații sensibile
Pentru cei care doresc să reducă impactul asupra articulațiilor, există numeroase alternative. Ciclismul, de exemplu, menține mobilitatea articulară și permite ajustarea rezistenței și a intensității efortului fără șocurile asociate alergării. Canotajul oferă o mișcare amplă, solicitând inclusiv musculatura trunchiului și a părții superioare a corpului.
Înotul este, în special, recomandat persoanelor cu probleme ale oaselor sau cartilajelor și celor care se confruntă cu articulații umflate. Presiunea apei poate contribui la reducerea inflamației, iar efortul depus solicită sistemul cardiovascular fără a suprasolicita articulațiile.
O altă variantă eficientă este mersul în pantă, o activitate care crește ritmul cardiac fără a genera impactul alergării. Mai mult, fiind un exercițiu cu încărcare, acesta contribuie la menținerea densității osoase.
Alte opțiuni pot include patinajul, mersul pe role sau schiul fond, acestea fiind potrivite pentru persoanele cu glezne fragile. Dansul sau activitățile precum Zumba pot completa antrenamentul cardio. Specialiștii subliniază importanța diversificării mișcării, recomandând combinarea exercițiilor de forță, cardio, echilibru și mobilitate pentru un program complet de exerciții.
Sursa: Descopera
