Conform Economistul.ro: Legea Biodiversității: 972 de milioane de euro, dar promisiuni modeste pentru agricultura ecologică
Parlamentul României a adoptat definitiv, în ședința extraordinară din 6 august 2026, Legea privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030. Actul normativ, esențial pentru deblocarea unei tranșe de aproximativ 972 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), stipulează integrarea protecției mediului în mecanismele de subvenționare a fermelor. Cu toate acestea, o analiză a textului final relevă un contrast semnificativ între recunoașterea agriculturii ecologice ca soluție pentru biodiversitate și ambițiile naționale, considerate modeste în comparație cu țintele europene.
Compromisul pesticidelor în Parlament
Drumul legislativ al strategiei a fost unul anevoios. Deși inițial aprobată de Guvern pe 23 iulie 2026 ca Hotărâre de Guvern, documentul a fost retras pe 28 iulie 2026, Comisia Europeană solicitând un act cu putere de lege, mai stabil din punct de vedere juridic. Sub presiunea lobby-ului agriculturii convenționale, textul, trecut în regim de urgență prin comisii, a suferit modificări semantice semnificative. Forma inițială, aliniată la pactul european „Farm to Fork”, prevedea o reducere matematică cu 50% a cantităților absolute de pesticide și fertilizanți sintetici utilizați de fermieri. Forma finală, însă, a transformat această țintă într-o obligație de „diminuare a riscurilor de poluare”. Din perspectiva asociației INTER-BIO și a forului european IFOAM Organics Europe, acest compromis semantic poate genera dificultăți în raportarea către Bruxelles, deoarece „riscul” nu poate fi măsurat eficient fără o reducere fizică a substanțelor.
Cifrele realității: ambiții sub nivel european
Strategia europeană „De la fermă la furculiță” vizează atingerea a 25% suprafețe agricole ecologice până în 2030. România se află însă în coada clasamentului UE, cu doar aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic (conform raportului FIBL 2026). Planul Strategic Național și-a asumat o țintă modesta, sub 6% pentru anul 2030. INTER-BIO atrage atenția că, fără stimulente financiare clare, inclusiv din fondurile de biodiversitate, România riscă să rămână un simplu exportator de materie primă brută și să rateze tranziția verde. Costin Lianu, președintele INTER-BIO, a declarat că România are șansa să folosească banii din PNRR pentru a deveni un lider regional în agroecologie, dar că o țintă de doar 5,7% suprafață ecologică pentru 2030 face dificilă refacerea ecosistemelor degradate, mai ales dacă se continuă utilizarea intensivă a substanțelor chimice.
Riscul structural: export de materie primă, import de hrană procesată
Planul Național de Acțiune evidențiază o problemă majoră a sectorului agricol românesc: peste 80% din producția ecologică internă este comercializată sub formă de materie primă brută către piețele vest-europene. În același timp, sectoarele cu valoare adăugată ridicată, precum legumele, fructele, lactatele și alimentele procesate, sunt aproape inexistente pe piața internă. Pentru ca noua Lege a Biodiversității să reprezinte o oportunitate economică, INTER-BIO propune măsuri concrete, printre care investiții logistice în centre locale de colectare și procesare pentru sectorul bio, introducerea unor cote obligatorii de alimente ecologice în achizițiile publice și publicarea unor date transparente care să diferențieze suprafețele bio productive de cele folosite doar pentru subvenții.
INTER-BIO solicită ca fondurile din PNRR să fie direcționate prioritar către fermierii ecologici, prin plăți compensatorii substanțiale, și ca extinderea suprafețelor agricole ecologice să fie considerată indicatorul principal pentru reducerea riscului de poluare chimică. De asemenea, se propune includerea în normele de aplicare a unei linii de finanțare pentru crearea de bănci de semințe tradiționale și subvenționarea achiziției de material ecologic autohton. INTER-BIO consideră că agricultura ecologică, ce livrează cu 30% mai multă biodiversitate, are nevoie de finanțare directă, nu de strategii pe hârtie. Studiile IFOAM EU demonstrează că fermele certificate ecologic sau aflate în conversie, localizate în arii degradate, ar trebui să primească punctaj maxim pentru fondurile de restaurare ecologică.
INTER-BIO subliniază că protejarea naturii nu înseamnă abandonarea terenurilor, ci schimbarea tehnologiei de producție prin soluții agroecologice, care mențin solul fertil și protejează apa și solul. Dacă fondurile din PNRR pentru biodiversitate nu vor finanța direct reconversia ecologică a fermelor, acestea vor trece pe lângă satul românesc fără a genera un impact real.
Sursa: Economistul.ro
