ADN-ul de Neanderthal încă ne influențează: genele străvechi afectează creierul și predispun la boli
Oamenii de știință investighează de ce o parte din ADN-ul neanderthalienilor supraviețuiește în genomul uman modern, la mii de ani după ce strămoșii noștri s-au încrucișat cu această specie dispărută. Cercetările recente sugerează că moștenirea genetică de la neanderthalieni are un impact semnificativ asupra structurii creierului și poate contribui la apariția unor tulburări psihiatrice, cum ar fi schizofrenia și depresia.
În urmă cu aproximativ 40.000 de ani, specia Homo sapiens a interacționat cu neanderthalienii, rezultând încrucișări și transfer de material genetic. Deși selecția naturală a eliminat o mare parte din acest ADN străvechi, aproximativ două procente din genomul populațiilor non-africane moderne este încă de origine neanderthaliană. Această persistență a intrigat cercetătorii, care încearcă să înțeleagă rolul acestor gene în funcționarea organismului uman.
Impactul genetic asupra creierului uman
Pentru a explora efectele ADN-ului de Neanderthal, oamenii de știință au analizat scanări cerebrale de la aproximativ 40.000 de persoane din Marea Britanie, corelând sute de caracteristici neurologice cu variante genetice moștenite de la strămoșii noștri. Rezultatele, care trebuie încă validate de experți, indică 28 de zone distincte din genom unde ADN-ul de Neanderthal influențează dezvoltarea neurologică.
Una dintre cele mai semnificative descoperiri vizează o genă de pe cromozomul 14, numită DAAM1. Variantele acestei gene, provenite de la neanderthalieni, par să moduleze 39 de trăsături morfologice diferite în cortexul occipital și parietal. Interesant, același ADN de Neanderthal pare să ofere o protecție împotriva schizofreniei, sugerând că unele dintre aceste gene pot avea efecte benefice asupra sănătății mentale.
Dezavantaje și avantaje ale moștenirii genetice
Pe de altă parte, cercetările au identificat și variante genetice de Neanderthal asociate cu efecte negative. Genele de pe cromozomul 4, numite PRDM5, par să contribuie la subțierea cortexului frontoparietal și cresc susceptibilitatea la depresie severă, dependență și tulburări de personalitate. O altă genă, LC13A3, poate interfera cu structura substanței albe, potențial cauzând leucoencefalopatie și crize neurologice.
Studiile sugerează că majoritatea variantelor de Neanderthal care afectează morfologia creierului au fost dăunătoare pentru oamenii moderni. Cu toate acestea, unele dintre aceste variante au evitat selecția naturală și continuă să modeleze organizarea corticală și conectivitatea, având consecințe asupra unor afecțiuni neuropsihiatrice.
Datele obținute aruncă o lumină nouă asupra modului în care moștenirea genetică de la neanderthalieni continuă să ne influențeze. Următoarele cercetări se vor concentra pe identificarea mai precisă a mecanismelor prin care aceste gene afectează creierul și pe determinarea modului în care pot fi dezvoltate noi abordări terapeutice pentru tulburările neuropsihiatrice.
