Conform HotNews: Intervențiile hidrotehnice asupra Dunării, începute încă din secolul al XIX-lea, au redus semnificativ debitul pe brațul Chilia, de la aproximativ 60% din total la circa 40% în prezent, în timp ce celelalte brațe, Sulina și Sfântu Gheorghe, au preluat un volum mai mare de apă. Această redistribuție a fost discutată în contextul recentelor preocupări legate de canalul ucrainean Bâstroe și de posibilele sale implicații asupra Deltei Dunării.
Istoricul modificărilor hidrotehnice
Directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină (GeoEcoMar), Adrian Stănică, subliniază importanța privirii istorice a evoluției debitelor Dunării. După Războiul Crimeei, în 1856, brațul Chilia asigura peste două treimi din fluxul fluviului, restul împărțindu-se între brațele Tulcea (care apoi se diviza în Sulina și Sfântu Gheorghe). Aceasta reprezenta distribuția naturală.
Prima intervenție majoră a constat în tăierea meandrelor brațului Sulina, un proiect condus de inginerul Sir Charles Hartley în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Această modificare a crescut panta hidraulică pe Sulina, determinând brațul să preia mai multă apă, în detrimentul Chiliei. Ulterior, alte intervenții, precum instalarea unui dig la Ceatal Izmail în secolul XX, au amplificat fluxul către brațul Tulcea, iar rectificarea meandrelor pe brațul Sfântu Gheorghe în anii ’80 a contribuit la creșterea debitelor și pe acest braț.
Canalul Bâstroe și speculațiile recente
Discuțiile despre scăderea nivelului Dunării au adus în prim-plan canalul ucrainean Bâstroe, care leagă Marea Neagră de brațul Chilia. Acesta a fost un subiect de tensiune în relațiile româno-ucrainene, mai ales după ce, în februarie 2023, ministrul Transporturilor din România, Sorin Grindeanu, a invocat semnale privind lucrări de dragare ce ar putea afecta Delta Dunării. Ulterior, s-a clarificat că Ucraina a efectuat doar lucrări de întreținere la capetele canalului.
Cu toate acestea, au persistat temeri în rândul publicului român privind posibilitatea ca Ucraina să devieze transportul naval de pe brațul Sulina către Bâstroe. Mai mult, în contextul debitului scăzut al Dunării, au apărut speculații conform cărora lucrările la intersecția Bâstroe-Chilia ar putea cauza scurgerea apei Dunării pe canalul ucrainean.
Perspective din partea experților
Adrian Stănică respinge aceste speculații, catalogându-le drept „puerile și contrare legilor fizicii”. El explică faptul că impactul dragajului unui canal scurt precum Bâstroe este, în general, local și se referă la redistribuția debitelor între brațe secundare. De asemenea, subliniază că fluviul posedă o forță considerabilă, iar dragajul necesită repetări frecvente pentru a-și menține efectul.
În ceea ce privește problema brațului Chilia, chiar dacă preia acum doar circa 40% din debit, rămâne un braț activ al Dunării. Stănică menționează că echilibrul hidrologic al Deltei este dinamic și a fost modificat de intervențiile umane de-a lungul timpului.
Expertul subliniază că situația de la Bala, unde un braț al Dunării preia apă cu ajutorul stâncii Pârjoaia, fusese studiată de zeci de ani, înainte chiar de construcția unei centrale nucleare, din cauza impactului asupra navigației. Au existat planuri de intervenție, care, din păcate, au rămas neimplementate.
Sursa: HotNews
