Conform G4Media: Exercițiile fizice cu impact, benefice pentru persoanele cu osteoartrită
Persoanele care suferă de osteoartrită ar putea beneficia de pe urma continuării activităților fizice cu impact, cum ar fi joggingul sau tenisul, un nou studiu sugerând că acestea sunt mai puțin predispuse să necesite proteze articulare. Rezultatele unei cercetări ample, care a inclus aproape 18.000 de participanți, contrazic recomandările tradiționale care sfătuiesc adesea evitarea efortului intens în favoarea mișcărilor cu impact redus.
Studii anterioare indicau că persoanele cu osteoartrită ar trebui să limiteze activitățile solicitante pentru a preveni uzura suplimentară a articulațiilor. Recomandările obișnuite se concentrau pe exerciții precum înotul sau mersul pe jos, considerate mai sigure pentru articulațiile afectate.
Descoperiri noi despre impactul exercițiilor fizice
Oamenii de știință de la Universitatea din Essex, în colaborare cu alți cercetători, au analizat datele de la 17.661 de persoane diagnosticate cu osteoartrită. Studiul a constatat că participanții care au continuat să practice activități cu impact ridicat, precum alergarea sau tenisul, nu au prezentat o probabilitate mai mare de a fi supuși unei intervenții chirurgicale pentru proteză de genunchi. Mai mult, aceștia aveau șanse cu până la 48% mai mici să necesite o proteză de șold.
Bernard Liew, coordonatorul studiului, a subliniat că există o percepție generală greșită conform căreia persoanele cu osteoartrită la șold sau genunchi ar trebui să adopte exclusiv exerciții cu impact redus. El a menționat că renunțarea completă la activitățile fizice cu impact ridicat ar putea însemna pierderea beneficiilor semnificative, atât fizice, cât și mentale și sociale, pe care acestea le oferă.
Metodologie și categorii de activități fizice
În cadrul cercetării, participanții au fost rugați să își raporteze nivelul de activitate fizică, iar aceasta a fost ulterior clasificată în patru categorii: intensitate scăzută, intensitate moderată, intensitate ridicată și impact ridicat. Printre activitățile considerate cu impact ridicat s-au numărat joggingul, tenisul, schiul, acrobațiile, baletul și drumețiile montane.
Cercetătorii au monitorizat apoi participanții pentru a determina dacă aceștia au raportat necesitatea unei proteze totale de șold sau genunchi în următorul an. Rezultatele au arătat că persoanele angajate în activități cu impact ridicat au avut o probabilitate redusă cu 36% până la 48% de a primi o proteză totală de șold, comparativ cu cei care practicau exerciții cu impact mai mic.
Este important de menționat că studiul identifică o asociere, dar nu stabilește o cauzalitate directă și definitivă. O explicație alternativă ar putea fi faptul că persoanele cu forme mai puțin severe de osteoartrită sunt mai înclinate să continue activități fizice mai intense, ceea ce le-ar reduce implicit riscul de a necesita proteze.
Sursa: G4Media
