Sateliții artificiali au atins un număr fără precedent la aproape șapte decenii de la lansarea lui Sputnik 1. Din peste 20 000 de sateliți trimiși în spațiu din 1957, aproximativ 13 600 se află încă în orbită, iar aproape 11 000 funcționează în regim operațional. Această densitate crește în mod accelerat, în special datorită constelației Starlink, care depășește deja 8 000 de unități.
Impactul sateliților artificiali asupra astronomiei
Studiul realizat de cercetătorii de la Ames Research Center (NASA) și publicat în Nature arată că urmele luminoase ale sateliților pot compromite major imaginea științifică. Datele principale includ:
- Până la 96 % din fotografiile astronomice pot fi afectate negativ;
- O singură imagine poate conține până la 92 de urme de satelit;
- În scenariul cu 1 milion de sateliți, fiecare cadru ar putea avea peste 160 de urme.
Aceste cifre subliniază riscul semnificativ pentru observaţiile optice și pentru analiza datelor cosmice. Astronomii depind de imagini clare pentru a detecta fenomene precum explozii de raze gamma sau pentru a cartografia obiecte îndepărtate.
Proiecții și planuri de expansiune a constelației Starlink
SpaceX vizează extinderea rețelei Starlink la circa 34 000 de sateliți în următorii ani. La nivel global, numărul total al sateliților artificiali ar putea depăși 60 000 până în 2030, iar unele estimări sugerează chiar 500 000 de unităţi până în 2050. Scăderea costurilor de lansare, datorată rachetelor reutilizabile, susţine această tendinţă de creștere rapidă.
Riscuri asociate proliferării sateliților și deșeurilor spațiale
Pe lângă sateliții activi, mediul orbital găzduiește peste 40 000 de fragmente mari de deșeuri spațiale și peste un milion de resturi mici. Aceste resturi pot coliziiona cu sateliții operaţionali și pot genera noi fragmentări, complicând monitorizarea și protecţia lunilor artificiale. În plus, sateliții pot fi confundaţi cu asteroizi potenţial periculoşi, ceea ce îngreunează identificarea ameninţătorilor reale pentru Pământ.
Lista principală a provocărilor generate de sateliții artificiali și deșeurile spațiale
- Deteriorarea calităţii imaginilor astronomice;
- Creşterea riscului de coliziuni în orbită;
- Compromiterea detectării fenomenelor cosmice rare;
- Necesitatea dezvoltării de măsuri de mitigare şi de ştergere a deşeurilor.
Concluzie
Numărul tot mai mare de sateliți artificiali și deșeuri spațiale impune o monitorizare constantă și politici adecvate pentru a proteja atât activităţile de cercetare astronomică, cât şi siguranţa orbitală. Informaţiile actualizate despre evoluţia acestui sector rămân esenţiale pentru luarea deciziilor informate.
