By Antonella Palermo and Christopher Wells
Apostolul Leo XIV a publicat pe 22 decembrie, la sărbătoarea Negrilei Fecioare Maria, scrisoarea apostolică Una fedeltà che genera future, marcând a 60-a aniversare a decretelor consiliului Vatican II Optatam totius și Presbyterorum ordinis. Documentul subliniază necesitatea unei înțelegeri mai profunde a ministerului preoțesc și propune măsuri concrete pentru formarea preoțească în contextul actual.
Formarea preoțească pentru combaterea abuzurilor și abandonului ministerului
Păstorul își reafirmă convingerea că vocația preoțială este „un dar gratuit al lui Dumnezeu”. Apostolul Leo XIV invită la revitalizarea formării continue, menționând conferința din februarie 2024 cu peste 800 de participanți din 80 de țări.
- se va asigura o creștere personală și spirituală solidă a candidaților;
- se va consolida maturitatea umană și spirituală necesară pentru angajamentul celibatului.
„Niciun pastor nu există singur” – importanța fraternității preoțești
Scrisoarea apostolică accentuează pericolul auto‑referențialității și subliniază că „nicio turmă nu există singură”. Leo XIV promovează fraternitatea preoțească ca element constitutiv al identității ministrului, cerând egalizare economică între parohiile sărace și cele bogate, precum și asigurarea îngrijirii de sănătate și a pensiilor.
- sprijin reciproc pentru frații izolaţi și bolnavi;
- accent pe cooperare și comuniune în slujirea credincioșilor.
Promovarea vieții comunitare și a diaconatului permanent
Riscul singurătății, identificat în scrisoarea apostolică, poate diminua zelul apostolic. Leo XIV propune investiții în forme de viață comunitară pentru preoți, pentru a cultiva viața intelectuală și spirituală în comuniune. De asemenea, pune în valoare diaconatul permanent ca semn viu al slujirii lui Hristos.
- dezvoltarea comunităților locale de preoți;
- susținerea diaconilor cu formare și recunoaștere adecvată.
Provocările contemporane și tentațiile care subminează fidelitatea
Păstorul avertizează împotriva eficienței pentru sine și a “quietismului” care pot eroda misiunea preoțială. Apostolul Leo XIV insistă că evanghelizarea nu se măsoară în număr de proiecte, ci în relații autentice și în viața modestă și castă a preoților.
- echilibrul dintre contemplare și acțiune se atinge prin centralitatea dimensiunii Pascale;
- rugăciunea rămâne orizontul care dă sens tuturor activităților pastorale.
Concluzie
Scrisoarea apostolică a lui Leo XIV reînnoiește angajamentul Bisericii față de formarea preoțească, fraternitatea dintre preoți și colaborarea cu diaconii și laici. Prin aceste direcții, apostolul invită la o monitorizare continuă a implementării recomandărilor, pentru ca viitorul slujirii preoțești să rămână fidel și receptiv la nevoile credincioșilor.
Cuvinte-cheie: apostolic letter, priestly formation, Leo XIV, Second Vatican Council, priestly ministry.
