Controversele din jurul filmului „Wuthering Heights”: o adaptare provocatoare a unei capodopere literare
Filmul „Wuthering Heights”, regizat de Emerald Fennell, a provocat o reacție mixtă de la lansare, scanând punctele de vedere asupra fidelității sale față de romanul clasic scris de Emily Brontë. Cu un ton provocator și o abordare riscantă, Fennell reinterpretează povestea tragică de dragoste dintre Cathy și Heathcliff într-o lumină modernă care a stârnit îngrijorare în rândul criticilor și al fanilor operei originale.
O adaptare controversată
De la primele secvențe, filmul își propune să capteze atenția prin stilul său neconvențional. Deschiderea cu scene provocatoare de violență și sugestivitate sexuală a deranjat o parte din public, fiind percepută ca o distorsionare a mesajului lui Brontë. Un critic a descris deschiderea filmului ca fiind „o promenadă sinistră” care pare să mute accentul de la complexitatea emoțională a relațiilor la un „spectacol de groază și exces”.
Fennell, la vârsta de 40 de ani, își asumă un stil care pare să reflecte o adolescență întârziată, fiecare cadru fiind saturație de culoare și strălucire, dar lipsit de adâncimea dorită. Susținută în alegerea sa de a aduce la viață un roman clasic, regizoarea a afirmat că „își dorește să onoreze emoțiile intense pe care le-a simțit la prima lectură a cărții”.
Reacții din partea spectatorilor
Cu toate că filmul are un mesaj audibil în rândul tinerelor spectatoare în căutare de romantism, mulți au criticat abordarea sa melodramatică. „Am venit să văd o poveste de dragoste profundă, dar m-am trezit cufundată în o poveste de telenovelă”, a declarat o spectatoră. Schimbarea tonului și direcției dinspre romantismul tragic al poveștii originale către scene de sexualitate uneori vulgare a lăsat mulți fani ai romanului dezamăgiți.
Cu un public predominant feminin la premiere, impactul filmului a fost observat atât în buzz-ul din jurul său, cât și în succesul la box office, având o deschidere puternică în weekendul Ziua Îndrăgostiților. Criticii consideră că Fennell a reușit să atragă un segment de public care căuta nu doar o poveste de dragoste, ci și o experiență vizuală unică, deși discutabilă.
Performanțele actorilor sub lupă
Margot Robbie și Jacob Elordi, protagoniștii filmului, au primit critici mixte. Robbie, interpretând rolul lui Cathy, a fost considerată mult mai potrivită în roluri contemporane, iar o parte din public a observat că stilul său modern nu se potriveste cu constrângerile sociale ale secolului XIX. „Sunt prea mult o Barbie modernă în acest rol”, a comentat un alt spectator.
Elordi, în rolul lui Heathcliff, nu a reușit să transmită gravitatea personajului său, reducându-l la o caricatură a unui „anti-erou” romantic. „Este bine înfățișat, dar lipsește esența de care are nevoie un personaj atât de complex”, a spus un critic de film.
În cele din urmă, „Wuthering Heights” al lui Fennell reprezintă un experiment artistic care se îndepărtează de viziunea lui Brontë. Deși este evident că regizoarea dorea să ofere o reinterpretare modernă, mulți se întreabă dacă a sacrificat povestea profundă și emoționantă a romanului pentru o estetică superficială.
Critica a acoperit diverse nuanțe ale filmului, dar un lucru este cert: această adaptare va continua să ridice întrebări despre relevanța modernă a literaturii clasice și despre cum ar trebui să fie abordată. „Wuthering Heights” este, fara îndoială, un film care își propune să rămână în memoria cinefililor, dar nu și fără controverse.
