Conform Nwradu.ro: Marvel’s Wolverine: O experiență viscerală, dar liniară
Noul joc Marvel’s Wolverine, dezvoltat de Insomniac Games, creatorii titlurilor devenite legendare Spider-Man pentru PlayStation 4 și 5, promite o doză consistentă de acțiune non-stop. După succesul extraordinar al Spider-Man 2, care a oferit un New York plin de viață și o poveste captivantă, așteptările pentru Wolverine au fost pe măsură. Jocul în mare parte le confirmă, punându-l pe jucător în rolul lui Logan, un personaj ce funcționează ca o mașină de ucis, invincibilă în fața inamicilor.
Lupte brutale și gameplay fluid
În Wolverine, jucătorul preia controlul lui Logan, într-o perioadă anterioară evenimentelor din seria X-Men. Logan face parte dintr-o echipă alături de SABERTOOTH și MYSTIQUE, sub conducerea lui NATHANIEL ESSEX. Acțiunea debutează cu un conflict împotriva lui TRASK, iar ulterior apar și grupări precum THE HAND și alți antagoniști. Mecanica jocului se axează pe utilizarea ghearelor metalice ale lui Wolverine pentru a elimina inamicii într-un mod extrem de violent. Pe parcurs, personajul evoluează, dobândind noi abilități, mișcări speciale și combo-uri care sporesc eficiența în luptă.
Luptele sunt prezentate ca fiind fluide și satisfăcătoare, mai ales odată ce jucătorul învață să combine abilitățile, eschivele și parările. Wolverine pare să devină o forță de neoprit, iar sentimentul este că abia aștepți să te arunci în mijlocul mulțimilor de inamici pentru a-i anihila. Jocul include și secțiuni de stealth, unde jucătorul poate alege să elimine inamicii pe rând, pe furiș. Dacă este detectat, însă, întreaga hoardă se năpustește asupra sa. Totuși, acest aspect nu pare să deranjeze, contribuind la un sentiment de provocare personală.
Comparația cu Spider-Man ridică semne de întrebare
Principala problemă a jocului apare atunci când este comparat cu precedentul succes al studioului, Marvel’s Spider-Man 2. Deși Wolverine este un joc bun în sine, oferind o experiență de luptă viscerală, îi lipsește amploarea și libertatea oferite de jocul cu Păianjenul. Spider-Man 2 a prezentat un NEW YORK detaliat și interactiv, cu misiuni secundare variate și o senzație de a fi un veghetor al orașului.
Wolverine, în schimb, este un joc complet liniar. Nu există componente open-world, iar deși acțiunea se desfășoară în mai multe orașe, acestea par doar niște coridoare ce duc la următoarea arenă de luptă. Lumea jocului este mult simplificată, lipsind acea măreție a unui oraș mare și activ. Chiar și luptele, deși brutale, par să piardă din dinamism pe măsură ce jucătorul își dă seama că niciun inamic nu scapă cu viață, iar Wolverine este o mașinărie de distrugere greu de înfrânt. După primele ore, tipurile de inamici devin previzibile, chiar dacă sunt reimaginări ale celor întâlniți anterior.
Jocul nu se sfiește să prezinte violență grafică, cu scene sângeroase și mutilări explicite, sugerând o audiență matură. Un mini-joc inedit pentru un super-erou constă în colectarea de sticle de whisky.
Grafica este bună, povestea acceptabilă, iar luptele sunt fluide, permițând jucătorului să se simtă ca un Rambo cu super-puteri. Cu toate acestea, lipsa elementelor open-world și a misiunilor secundare îl plasează cu mult sub standardul stabilit de Marvel’s Spider-Man 2. Este posibil ca o potențială continuare, Wolverine 2, să aducă îmbunătățirile necesare.
Sursa: Nwradu.ro
