Violența extremă între minori: un eșec colectiv, nu doar un act individual
Un caz șocant de violență extremă între copii a fost recent adus în atenția publicului, după ce doi copii de 15 ani, cu complicitatea unuia de 13 ani, ar fi ucis și îngropat în curtea unei case pe un prieten, după ce ar fi pus la cale crima de o lună de zile. Mihaela Dinu, psihologul Organizației “Salvați Copiii”, a explicat că violența extremă între minori este un subiect sensibil și complex, care nu apare “din senin”, ci este rezultatul unei acumulări de factori care nu sunt observați sau sunt minimalizați și astfel ignorați.
### Factorii care duc la acte de violență
Printre factorii care duc la acte de violență se numără cei psihologici, cum sunt trauma timpurie sau stima de sine precară, care se manifestă și prin furie, dar și factori sociali și culturali, cum sunt expunerea la agresivitate și acceptarea socială și toleranța la violență, într-un context emoțional vulnerabil, prin jocuri video și rețele sociale. “Copiii violenți sunt aproape întotdeauna copii răniți. Asta nu justifică violența, dar o explică și arată unde trebuie intervenit”, a declarat Mihaela Dinu.
### Mecanismele care conduc la violență
Mecanismele care conduc la violență sunt complexe și implică o combinație de factori, inclusiv psihologici, sociali, culturali și biologici. Factorii psihologici, cum ar fi trauma timpurie, lipsa empatiei, stima de sine fragilă sau instabilă, pot contribui la dezvoltarea unui comportament violent. De asemenea, factorii sociali, cum ar fi expunerea la violență, izolarea socială și alienarea, pot acționa ca un “incubator” pentru comportamentele agresive. “Trauma timpurie poate altera dezvoltarea creierului, în special în zonele responsabile cu empatia și controlul impulsurilor, dezvoltând un atașament profund dezorganizat”, a explicat Mihaela Dinu.
### Prevenirea și intervenția
Pentru a preveni și interveni în astfel de cazuri, este necesar să se ia în considerare toți factorii implicați și să se dezvoltate mecanisme de protecție, cum ar fi relații stabile și de sprijin din partea familiei, educație emoțională și învățarea empatiei, acces la servicii de sănătate mintală și modele non-violente de rezolvare a conflictelor. “Fără mecanisme de auto-reglare emoțională sau sprijin social, escaladarea devine tot mai probabilă”, a avertizat Mihaela Dinu. Prin înțelegerea complexității violenței extreme între minori și prin dezvoltarea unor strategii de prevenire și intervenție, putem reduce riscul apariției unor astfel de cazuri și proteja copiii și adolescenții de consecințele devastatoare ale violenței.
