A început procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic expus în Muzeul Drents din Assen. Starea generală a acestora este precară, iar acuzații au reclamat condiții inumane de detenție în fața instanței. Obiectele de patrimoniu furate, cu o valoare inestimabilă, au generat o undă de șoc la nivel internațional.
Chesley W., în vârstă de 37 de ani, a descris experiența sa ca fiind traumatizantă. Acesta a menționat că a fost tratat ca un animal, petrecând șase luni într-o celulă insalubră, infestată cu șobolani. Publicarea fotografiei și a numelui său l-au marcat profund. Anterior, Chesley W. a executat o pedeapsă de cinci ani și cinci luni pentru jaf, deținere de arme, conducere sub influența alcoolului și furt din magazine.
Probleme cu legea și un trecut tumultuos
Un alt suspect, Bernhard Z., are un trecut similar cu al lui Chesley W. și a fost, de asemenea, închis pentru o perioadă de cinci ani și cinci luni, în urma unui jaf violent. Cazierul său judiciar abundă în fapte, incluzând acte de vandalism, agresiune, posesie de droguri și conducere sub influența alcoolului. Z. este, de asemenea, cunoscut ca fiind consumator de droguri și duce o viață instabilă.
În fața instanței, Z. a declarat că își menține calmul, dar este extrem de furios, invocând dreptul de a tăcea. Ulterior, acesta a sugerat că ar putea face o declarație ulterior.
Un tânăr cu un trecut curat în centrul atenției
Jan B., în vârstă de doar 21 de ani, a fost primul suspect interogat. Acesta a refuzat să coopereze cu serviciul de probațiune. În instanță s-a pus problema dacă acesta ar trebui judecat ca minor. B. a lucrat ca pictor în Heerhugowaard și a locuit acolo cu părinții săi.
Serviciul de probațiune este preocupat de motivele pentru care B. a consimțit să participe la jaf, dorind să stabilească dacă a fost vorba de bani sau de influență. De menționat este faptul că B. nu avea antecedente penale. În timpul procesului, acesta a invocat și el dreptul la tăcere.
Reacțiile după furtul artefactelor
Directorul Muzeului Drents, Robert Van Langh, a subliniat impactul major al furtului. Acesta a menționat că nu este vorba doar despre valoarea monetară, ci despre interese culturale. El a descris furtul ca fiind o „perioadă oribilă”, subliniind șocul resimțit în Assen, în Olanda și la nivel mondial.
Van Langh a vorbit despre prejudiciul cultural și spiritual inestimabil adus României. Acesta a menționat că prejudiciile cauzate de furt nu pot fi exprimate prin valoarea de piață, acesta definind identitatea. Directorul a adăugat că furtul a fost un atac la adresa demnității poporului român.
Un apel la sentimente a fost făcut, spunând că furtul obiectelor a produs o rană în memoria colectivă, accentuând emoțiile generate de incertitudinea privind recuperarea acestora. În prezent, avocații vor lua cuvântul în instanță joi.
