Un vulcan din Japonia, responsabil pentru una dintre cele mai mari erupții din istoria cunoscută a Holocenului, se reumple lent cu magmă, potrivit unui nou studiu. Cercetările oferă indicii prețioase despre ciclurile erupțiilor sale și ale vulcanilor similari, ajutând eforturile de a prezice viitoarele erupții cu mai multă precizie. Erupția inițială, care a avut loc acum aproximativ 7.300 de ani, a fost devastatoare și a avut un impact major asupra regiunii.
Erupția Akahoya: O Forță a Naturii
Vulcanul Kikai Caldera a eliberat aproximativ 160 de kilometri cubi de rocă în timpul erupției sale Akahoya. Acest volum este de peste 11 ori mai mare decât cel expulzat de vulcanul Novarupta în 1912 și de 32 de ori mai mare decât cel al vulcanului Pinatubo în 1991. Explozia violentă a împrăștiat material vulcanic pe o suprafață de 4.500 de kilometri pătrați, afectând extins zone din Japonia și Peninsula Coreeană.
Erupția Akahoya ar fi devastat populația Jōmon, o cultură preistorică care locuia în Japonia în acea perioadă. Având în vedere densitatea actuală a populației din regiune, o altă erupție, chiar și una relativ modestă, ar putea avea consecințe mult mai grave. Kikai Caldera nu este singurul vulcan cu potențial distructiv. Yellowstone din America de Nord și Toba din Indonezia sunt și ele exemple de caldere puternice.
Descoperirea camerei magmatice
Cercetătorii au folosit diverse instrumente, inclusiv tunuri cu aer și seismo-metri, pentru a studia structura internă a vulcanului. Impulsurile seismice au dezvăluit o cameră magmatică uriașă, care pare să fi alimentat erupția Akahoya. Analizele chimice arată că magma prezentă în prezent nu este o rămășiță a erupției anterioare, ci are o compoziție diferită.
„Aceasta înseamnă că magma prezentă acum sub domul de lavă este, cel mai probabil, magmă nou injectată”, afirmă cercetătorii. Modelul de reumplere al camerei magmatice este similar cu cel identificat sub alte caldere gigantice precum Yellowstone și Toba. Scopul final al cercetărilor este de a îmbunătăți monitorizarea indicatorilor cruciali pentru viitoarele erupții.
Studiul a fost publicat în revista Communications Earth & Environment.
