O cercetare recentă dezvăluie detalii alarmante despre impactul încălzirii globale asupra Arcticii, evidențiind o eliberare accelerată de carbon din permafrostul în dezgheț. Studiul, condus de cercetătorul Michael Rawlins de la Universitatea din Massachusetts Amherst, oferă o imagine clară a modului în care temperaturile în creștere transformă sistemele de apă și ciclurile de carbon în regiune.
Echipa a analizat datele din North Slope, Alaska, o zonă unde sute de râuri și pârâuri se varsă în Marea Beaufort. Folosind date modelate pe 44 de ani, s-a constatat o creștere rapidă a scurgerilor de apă, transportul crescut de carbon de către râuri și o extindere a sezonului de dezgheț, care se prelungește acum până în toamnă.
Râurile Arctice și impactul lor global
Râurile din Arctica joacă un rol crucial în echilibrul climatic global. Ele contribuie cu aproximativ 11% din apa râurilor lumii într-un ocean care deține doar 1% din volumul oceanic global. Acest lucru face ca Oceanul Arctic să fie deosebit de vulnerabil la schimbările care au loc în cursurile de apă din regiune.
Deși topirea zăpezii contribuie major la apa acestor râuri, dezghețul permafrostului devine tot mai semnificativ. Pe măsură ce clima se încălzește, stratul activ al solului se extinde, permițând unei cantități mai mari de apă subterană să ajungă în râuri.
Acest strat activ conține cantități mari de material organic înghețat de mii de ani. Când se dezgheață, acest material se eliberează sub formă de carbon organic dizolvat (DOC). Se estimează că peste 275 de milioane de tone de carbon sunt convertite anual în dioxid de carbon, alimentând un ciclu de feedback care amplifică schimbările climatice.
Extinderea sezonului de dezgheț și consecințe
Studiul a arătat că cea mai mare creștere a exportului de carbon are loc în nord-vestul Alaskăi, o zonă cu acumulări mari de materie organică în permafrost. Zonele muntoase, cu soluri mai stâncoase, mobilizează semnificativ mai puțin carbon.
O altă constatare importantă este extinderea sezonului de dezgheț până în septembrie și chiar octombrie. Aceste schimbări pot afecta salinitatea, ciclurile nutrienților și rețelele trofice din Marea Beaufort. „Cât de mult DOC își găsește drumul spre ocean prin râuri și pârâuri este o parte a ciclului carbonului despre care nu știm multe”, a declarat Michael Rawlins.
Din cauza măsurătorilor directe limitate în nordul Alaskăi, Rawlins a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pe parcursul ultimilor 25 de ani. „Acest nou studiu este prima dată când cineva a surprins o zonă atât de largă a Arcticii la scara de un kilometru și pe o perioadă atât de lungă: modelul nostru simulează fluxurile zilnice ale râurilor și exporturile de coastă timp de 44 de ani, din 1980 până în 2023”, a adăugat cercetătorul.
Aceste descoperiri subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin legătura dintre uscat și ocean în contextul schimbărilor climatice.
