O echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga a descoperit dovezi ale unei schimbări genetice majore în Europa, în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, sugerând un declin dramatic al populației. Studiul, bazat pe analiza ADN-ului antic, arată că două populații distincte au locuit în aceeași zonă, în perioade diferite, cu o „ruptură genetică clară” între ele. Această descoperire aruncă o nouă lumină asupra misterului „declinului neolitic”, un eveniment enigmatic din istoria umanității.
Un puzzle genetic complex
Cercetările au fost efectuate asupra rămășițelor a 132 de persoane înhumate într-un mormânt din Franța. Analiza genetică a relevat că populația care a folosit mormântul înainte de declinul neolitic a fost înlocuită de o altă populație după acest eveniment. „Acest lucru ne spune că s-a întâmplat ceva semnificativ, ca o perturbare majoră care a dus la declinul unei populații și la sosirea alteia”, a explicat geneticianul Frederik Seersholm de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al studiului.
Declinul neolitic a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., după o perioadă de creștere demografică și dezvoltare tehnologică. Comunitățile agrare înfloreau, dar, brusc, populațiile au început să scadă drastic în anumite regiuni ale Europei. În multe locuri, fermierii locali au dispărut, fiind înlocuiți de oameni cu origini din stepele eurasiatice. Mormântul de la Bury, situat la nord de Paris, a oferit o oportunitate unică de a investiga acest fenomen.
Cauzele posibile ale colapsului
Analiza genetică a arătat un tipar de mortalitate neobișnuit în rândul populației dinainte de declin, cu mulți indivizi murind la vârste tinere. „Acest tipar de mortalitate nu este ceea ce ne așteptăm să vedem într-o populație normală și sănătoasă”, a precizat arheologul Laure Salanova de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, legături genetice puternice între populația post-declin și regiunile din sudul Franței și Peninsula Iberică, indicând o posibilă migrație și recolonizare din aceste zone. O altă pistă importantă este prezența ADN-ului unor bacterii patogene, inclusiv Yersinia pestis (responsabilă pentru ciumă) și Borrelia recurrentis (care provoacă febra recurentă), în rămășițele umane. „Prezența ADN-ului patogen arată că bolile infecțioase afectau populațiile umane în acea perioadă”, a subliniat geneticianul Martin Sikora de la Universitatea din Copenhaga.
O perioadă de mari schimbări
Studiul a arătat, de asemenea, schimbări în relațiile sociale. Înainte de declin, indivizii îngropați erau înrudiți îndeaproape, sugerând o comunitate unită. După declin, legăturile genetice erau mai slabe și mai răspândite. Toate aceste dovezi sugerează că populațiile au fost supuse unor presiuni multiple, urmate de o înlocuire a populației.
În prezent, cercetătorii continuă să exploreze cauzele exacte ale declinului neolitic, dar rezultatele oferă o perspectivă crucială asupra dinamicii populației și a impactului evenimentelor catastrofale asupra istoriei umane. Cercetarea a fost publicată în revista Nature Ecology & Evolution.
