Conform Descopera: O supernovă neașteptată redefinește înțelegerea morții stelare
Astronomii au surprins, pentru a doua oară în istorie, primele momente ale unei explozii de supernovă, observând o izbucnire inițială de radiații care, însă, a fost urmată de un scenariu neprevăzut. Această descoperire, realizată cu ajutorul noului telescop spațial cu raze X Einstein Probe, ar putea conduce la redefinirea categoriilor cunoscute de stele care ajung la finalul vieții prin explozie.
Evenimentul, denumit SN 2026gzf, a avut loc într-o galaxie situată la 500 de milioane de ani-lumină distanță și a fost detectat în martie 2026. Radiația de raze X a fost imediat confirmată de alte telescoape, indicând erupția undei de șoc a supernovei. Aceste prime momente, în care explozia străpunge suprafața stelei, durează doar câteva secunde sau ore, făcând observațiile de acest tip extrem de rare. Prima astfel de erupție de șoc în raze X a fost documentată în urmă cu 18 ani.
Anomalii în spectrul luminos și absența GRB-urilor
Analiza spectrului luminos al SN 2026gzf a dezvăluit similitudini cu o supernovă de Tip Ic cu linii spectrale largi, un semn al materiei aruncate cu viteze extrem de mari. În mod obișnuit, acest tip de supernovă este asociat cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice din univers.
Surpriza a venit din faptul că SN 2026gzf nu a fost însoțită de nicio detecție de raze gamma. Profesorul Bendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon a sugerat o posibilă explicație: „O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”.
Rolul vânturilor stelare extreme și al materiei expulzate
Observatorul Vera C. Rubin, operațional de curând, a oferit imagini detaliate ale galaxiei gazdă, realizate chiar înainte de exploziile spectaculoase. Aceste date au permis identificarea stelei mamă ca fiind o stea de tip Wolf-Rayet, o categorie de stele masive cunoscute pentru vânturile stelare extreme pe care le emit.
Înainte de a exploda, steaua a eliberat succesiv straturi de materie, pierzându-și hidrogenul și heliul nefuzionat. Acest strat dens de materie expulzată ar fi putut crea condițiile necesare pentru ca explozia de raze gamma să fie „sufocată”, devenind astfel nedetectabilă de pe Pământ. Această descoperire sugerează că exploziile de raze gamma nu sunt o caracteristică obligatorie pentru acest tip de supernovă.
Se estimează că stelele cu mase de cel puțin 20 de ori mai mari decât a Soarelui au acum un nou mod de moarte stelară recunoscut de comunitatea științifică.
Sursa: Descopera
