Creierul bebelușilor de numai două luni, recent revelat a fi mai avansat decât s-ar fi crezut anterior, schimbă fundamental modul în care înțelegem primii pași ai dezvoltării cognitive la cei mai mici. Noile cercetări efectuate de oamenii de știință de la Trinity College Dublin aduc în prim-plan o descoperire surprinzătoare: chiar de la o vârstă atât de fragilă, creierul unui nou-născut are capacitatea de a distinge între obiectele vii și cele neînsuflețite. Această constatare nu doar că deschide noi perspective asupra dezvoltării neurocognitive, ci și reconfigurează strategiile de îngrijire și stimulare a celor mici, într-un moment în care lumea medicală și cea a psihologilor aduc tot mai multă atenție teoriei despre potențialul victimelor viitoarelor generații.
O descoperire revoluționară în domeniul neuroștiinței infantile
Pentru mult timp, s-a crezut că, la vârsta de două luni, creierul bebelușilor încă se află într-un stadiu de formare preliminară, limitat la funcții rudimentare, iar discernământul față de diferite categorii de obiecte era considerat insignifiant sau inexistent. Însă cercetătorii de la Trinity College Dublin, analiza lor bazată pe imagini fMRI (imagistică prin rezonanță magnetică funcțională) arată o altă realitate. Studiul, ce a implicat investigarea creierelor a peste o sută de bebeluși, a evidențiat răspunsuri așteptate în anumite zone cerebrale, care indică o percepție începută, chiar dacă rudimentară, a diferențelor între ființe vii și obiecte neînsuflețite.
„Aceste rezultate arată că, în mod surprinzător, creierul copilului de două luni are deja o capacitate de a face distincție între obiecte vii și cele neînsuflețite – o funcție considerată anterior rezervată vârstelor mai avansate”, explică unul dintre autorii studiului. Aceasta înseamnă că, din cele mai fragile etape ale vieții, creierul uman începe să devină receptiv și să interpreteze lumea în moduri asemănătoare cu cele ale adultului, chiar dacă în formă foarte primitivă. În plus, cercetarea a deschis discuția despre cât de devreme poate exista un anumit nivel de conștientizare sau percepție a mediului înconjurător, ceea ce poate avea implicații în modul în care sunt urmărite primii pași în dezvoltarea cognitivă.
Implicații majore pentru înțelegerea procesului de dezvoltare
Această descoperire vine într-un moment în care experții în neuroștiințe child și pediatrie caută răspunsuri despre momentul și natura primelor procese cognitive în viața umană. O teorie predominantă susține că, în primele luni de viață, principalele activități ale creierului sunt orientate spre acomodarea și procesarea informației senzoriale, fără un discernământ specific între tipurile de obiecte. Însă acum, se pare că aceste funcții mai sofisticate apar mult mai devreme.
De fapt, cercetările anterioare se concentraseră pe diferențieri mai simple, precum răspunsurile de la stimuli specifici sau reacțiile la sunete și lumini. Studiul de la Trinity College Dublin intensifică însă înțelegerea despre evoluția cognitivă, sugerând că în primii doi luni de viață, bebelușii pot avea deja capacitatea de a realiza judecăți primitive, ce stau la baza înțelegerii sociale și a formării noțiunilor despre lumea înconjurătoare.
Ce urmează în cercetare și practică medicală
Pe măsură ce cercetările avansează, specialiștii speră să descifreze și mecanismele neuronale exacte care facilitează această diferențiere. În plus, aceste descoperiri pot impulsiona dezvoltarea unor strategii inovative pentru stimulare timpurie, adaptate pentru a maximiza potențialul cognitiv al celor mici de la cele mai fragede vârste. În același timp, părinții și cadrele medicale sunt încurajați să adopte abordări mai intuitive și mai bine informate despre nevoile evolutive ale bebelușilor.
Comunitatea științifică rămâne entuziasmată de aceste rezultate, iar perspectivele pentru viitor includ studii multipli, pentru a stabili exact limitele și potențialul cognitiv al creierului uman în stadiile precoce ale viaței. În acest context, fiecare nouă descoperire nu doar că reevaluează cunoștințele noastre despre copilărie, ci deschide și noi orizonturi pentru intervenții precoce și pentru înțelegerea profundă a complexității creierului uman, capabil să înceapă să perceapă lumea cu mult înainte de a putea vorbi sau a merge.
