Conform Descopera: Cea mai detaliată imagine a suprafeței Soarelui, dezvăluită de astronomi
Astronomii au publicat cea mai detaliată imagine de până acum a suprafeței Soarelui, realizată cu ajutorul celui mai mare telescop solar din lume, Daniel K. Inouye din Hawaii. Noile observații au permis identificarea unor structuri de plasmă de mici dimensiuni, cu diametre de aproximativ 20 de kilometri, oferind o perspectivă fără precedent asupra dinamicii stelei noastre.
Aceste descoperiri pun în evidență importanța fenomenelor la scară mică în influențarea comportamentului complex al Soarelui. Până acum, detalii de o asemenea finețe nu puteau fi observate, iar cercetătorii compară nivelul de claritate cu recunoașterea unui portret de pe o monedă aflată la o distanță de aproximativ 120 de kilometri.
Detalii uimitoare pe fotosfera solară
Observațiile s-au concentrat pe fotosferă, stratul vizibil al Soarelui de unde provine lumina pe care o percepem. Această regiune este caracterizată de o mișcare constantă, fiind modelată de curenți puternici de convecție și de câmpuri magnetice intense. La suprafață, se formează structuri asemănătoare unor bule, cunoscute sub numele de granule, care prezintă dimensiuni considerabile, variind între 500 și 2.000 de kilometri în diametru și acoperind întreaga fotosferă.
Pentru a capta aceste detalii minuscule, echipa de cercetători a combinat datele obținute cu telescopul Daniel K. Inouye cu imagini captate de o cameră specială a Institutului Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar din Germania. Aceste date au fost ulterior comparate cu simulări computerizate avansate.
Instabilități Kelvin-Helmholtz, confirmate pe Soare
Analiza marginilor granulelor a furnizat dovezi clare ale prezenței instabilităților Kelvin-Helmholtz pe suprafața Soarelui. Acest fenomen apare atunci când două fluide se deplasează cu viteze diferite unul pe lângă celălalt, ducând la apariția unor mici perturbații care evoluează în valuri și vârtejuri. Deși aceste instabilități sunt cunoscute și studiate în mediul terestru, pe suprafața lacurilor sau în atmosferele planetare, observarea lor pe Soare cu o asemenea claritate marchează o premieră.
„Pentru a detecta aceste vârtejuri a fost necesar să distingem structuri de aproximativ 20 de kilometri de la suprafața Soarelui”, a declarat astronomul Michiel van Noort, coautor al studiului. El a subliniat că această performanță se află la limita capacităților actuale ale telescopului solar Daniel K. Inouye, considerat cel mai mare din lume, și ale celor mai sofisticate simulări numerice.
Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă științifică Nature. Noile imagini promit să contribuie semnificativ la o mai bună înțelegere a proceselor care guvernează activitatea solară.
Sursa: Descopera
