Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă – CulturMedia a anunțat declanșarea unor proteste care vor avea loc pe durata a două săptămâni, începând cu data de 15 ianuarie, zi în care se sărbătorește Ziua Culturii Naționale și Ziua Mihai Eminescu. Motivul acestor proteste este subfinanțarea cronică a domeniului cultural și lipsa de personal din instituțiile de profil.
## Proteste împotriva festivismului gol
Protestele vor avea loc atât în fața Ministerului Culturii, sub forma pichetării, cât și în interiorul instituțiilor de cultură, prin forme simbolice de protest. Sindicaliștii vor purta banderole albe, care simbolizează “tăcerea impusă culturii, marginalizarea celor care o servesc și refuzul decidenților de a-și asuma responsabilitatea”. De asemenea, vor fi afișate revendicările, cu ajutorul unor mesaje inspirate din opera și publicistica lui Mihai Eminescu.
## Revendicările sindicaliștilor
Printre motivele protestelor se numără faptul că “cultura este invocată festiv, dar abandonată structural”, salariile din cultură rămân nedemne pentru rolul social al acestor profesii, iar lipsa de personal și subfinanțarea cronică pun în pericol funcționarea instituțiilor. De asemenea, sindicaliștii critică faptul că dialogul social este formal, nu real, și că Ziua Culturii Naționale este tratată ca eveniment de imagine, nu ca moment de asumare politică.
“Cultura nu este decor, nu este fundal de ceremonie, nu este anexă bugetară. Cultura este infrastructură de identitate națională, iar oamenii care o susțin trebuie tratați ca atare”, se arată într-un comunicat al Federației Naționale a Sindicatelor din Cultură și Presă – CulturMedia. Protestele vor continua pe durata a două săptămâni, timp în care sindicaliștii vor căuta să atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă domeniul cultural și să obțină sprijin pentru revendicările lor. Ziua de 15 ianuarie a fost alesă simbolic, deoarece Mihai Eminescu nu a fost poetul festivismului, ci vocea incomodă care denunța impostura, mediocritatea și disprețul autorităților, inclusiv față de Cultură. Astăzi, el este invocat simbolic, dar trădat în esență, de către cei care ar trebui să-l onoreze prin asumarea rolului de decident față de instituțiile culturale și oamenii care le servesc.
