Administratorul Institutului de Medicină Legală Iași rămâne cu pedeapsa pronunțată în primă instanță, după ce Instanța de Apel a respins apelul său, menținând sentința de închisoare cu suspendare. Decizia vine într-un context în care suspectul a încercat să-și justifice faptele, susținând că dependența de jocuri de noroc, care l-a determinat să facă trafic de influență, este o boală.
Un proces cu tensionare și argumente surprinzătoare
Procesul a atras atenția opiniei publice atât pentru natura acuzațiilor, cât și pentru modul în care inculpatul a încercat să-și justifice comportamentul. În fața judecătorilor de apel, acesta a susținut că dependența de jocuri de noroc a fost motorul acțiunilor sale ilegale. „Și de ce nu ai?” a fost întrebarea folosită pentru a sublinia, aparent cu ironică negație, argumentul că problema era una de sănătate. Cu toate acestea, instanța a reținut că, indiferent de această justificare, faptele de trafic de influență au fost comise și trebuie răsplătite cu o condamnare corespunzătoare.
Contextul pensității și imaginea problemei dependenței
Traficul de influență comis de administratorul INML Iași era, de altfel, un fapt extrem de grav, având implicații semnificative pentru funcționarea justiției și încrederea în instituțiile statului. În timp ce însăși justificarea sa a fost considerată de instanță inadmisibilă pentru a diminua responsabilitatea, această apărase a readus în vizor problema dependenței de jocuri de noroc, o temă tot mai dezbătută în mediul juridic și social. Răspunderea pentru astfel de fapte penale rămâne, însă, ferm stabilită în sistemul judiciar.
Decizia și perspectivele viitoare
După respingerea apelului, administratorul se află în continuare sub incidența hotărârii de la prima instanță, care prevedea pedeapsa cu suspendare. Cu toate că această sentință poate fi atacată ulterior la Înalta Curte sau poate fi urmată de alte măsuri, cazul scoate în evidență provocările legate de gestionarea delicată a dependenței de jocuri de noroc în contextul infracționalității. Expertiza psihologică prezentată în dosar — care subscria ideea că dependența poate afecta judecata și comportamentul celor implicați — nu a fost suficientă pentru a lipsi cu totul de răspundere pe administrator.
Va fi interesant de urmărit dacă, în viitor, astfel de cazuri vor determina statul să își adapteze legislația, punând accent pe prevenție și pe sprijinirea persoanelor dependente, pentru ca situațiile de asemenea gravitate să nu mai ajungă până în sala de judecată. În esență, decizia de acum clarifică însă o zonă importantă: dependența de jocuri de noroc nu poate fi o scuză pentru comiterea de acte ilegale, iar răspunderea penală rămâne fermă în fața unor astfel de derapaje.
