Vara își schimbă comportamentul, arată un nou studiu. Sezonul cald sosește mai devreme, durează mai mult și înregistrează temperaturi mai ridicate decât în trecut. Cercetările, publicate recent, evidențiază transformările climatice cu impact direct asupra vieții oamenilor și a mediului înconjurător.
Cum se modifică anotimpurile
Anotimpurile se schimbă într-un ritm accelerat. Trecerile de la primăvară la vară și de la vară la toamnă sunt tot mai bruște. Zonele de coastă din emisfera nordică sunt cele mai afectate, înregistrând creșteri semnificative ale duratei verii.
Studiul a analizat evoluția temperaturilor din perioada 1961-2023. Au fost luate în calcul zonele uscate, oceanele și zonele de coastă din ambele emisfere. De asemenea, au fost examinate tendințele termice din zece orașe importante de pe glob.
Între 1990 și 2023, durata medie a verii a crescut cu aproximativ șase zile pe deceniu. Studiile anterioare înregistrau doar patru zile pe deceniu până la începutul anilor 2010, arătând o accelerare a fenomenului în ultimii ani.
Cazuri extreme și viitorul apropiat
Pentru anumite orașe, datele arată schimbări și mai pronunțate. La Sydney, temperaturile specifice verii durează acum circa 130 de zile, comparativ cu 80 de zile în 1990, o creștere de 15 zile pe deceniu. În Toronto, verile se prelungesc cu opt zile la fiecare zece ani.
Aceste schimbări au consecințe concrete. Florile ar putea înflori înainte ca polenizatorii să fie activi. Culturile ar trebui semănate mai devreme. Topirea rapidă a zăpezii primăvara crește riscul de inundații. Zonele cu climă blândă devin tot mai toride.
Astfel, momentul și rapiditatea cu care sosește vara influențează viața vegetală, animală și întreaga societate umană.
O nouă metodă de analiză
Cercetătorii sugerează o reformulare a modului în care anotimpurile sunt definite, renunțând la calendar. Propunerea este ca vara să fie stabilită prin depășirea mediei istorice de temperatură pentru fiecare localitate, calculată pe baza datelor climatice din perioada 1961-1990.
A fost propusă și o nouă metodă de măsurare a căldurii acumulate, combinând temperatura cu durata perioadei calde. Din 1990, căldura estivală acumulată în emisfera nordică a crescut de trei ori mai repede față de perioada 1961–1990.
