Kremlinul lansează un nou atac la adresa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, evidențiind adâncimile tensiunilor istorice din Ortodoxie
Tensiunile dintre Moscova și Istanbul, reprezentate în mod simbolic de conflictele dintre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și autoritățile ruse, au escaladat recent, odată cu un atac brutal al Kremlinului, menită să submineze poziția religioasă și istorică a Patriarhiei de la Constantinopol. Această ofensivă nu a apărut din senin, ci este rezultatul unei confruntări de mai mulți ani, rădăcinile fiind adânci în tradițiile și disputele teologico-historice ale Ortodoxiei mondiale.
Confruntarea din adâncuri a Ortodoxiei
Pentru înțelegerea contextului, trebuie amintit că Patriarhia Constantinopolului este considerată „prima între egali” în ierarhia ortodoxă, având un statut de „primus inter pares”. În tradiția ortodoxă, această poziție nu conferă autoritate ierarhică absolută, ci mai degrabă o responsabilitate de primus în comunicarea și reprezentarea unității în rândul diferitelor patriarhate. Acest statut, stabilit prin Canoanele Bisericii, dar mai ales în Canonul 28 al Sinodului al V-lea ecumenic, a fost mereu punctul de întâlnire și, uneori, de conflict între diversele capitaluri de influență ortodoxă.
De-a lungul timpului, Moscova a revendicat o poziție de autoritate superioară în Ortodoxia mondială, argumentând că Biserica Rusă are un rol de conducere pentru întregul spațiu ortodox, mai ales în contextul uniunii de credință și număr al enoriașilor. Această poziție a fost deseori contestată de Patriarhia Constantinopolului, care se consideră păzitoarea tradițiilor și a canoanelor vechi ale Bisericii, dar și de alte patriarhii.
Metafora rădăcinilor adânci ale conflictului
Atacul recent al Kremlinului la figura patriarhului Bartolomeu nu a venit din întâmplare. El reprezintă, în esență, un simptom al tensiunilor vechi, alimentate de interese geopolitice, competitive, dar și de diferențe în interpretarea rolului fiecărei patriarhii. Poziția Rusiei, pe de o parte, a fost clară: Moscova vede în Constantinopol o zonă de influență pe care trebuie să o apere și să o controleze, într-un climat internațional extrem de fracturat.
Relația dintre cele două capitale religioase a fost marcată de polemici legate de acordarea autonomiei bisericești în anumite regiuni, dar și de poziționări geopolitice din ce în ce mai evidentiate în ultimii ani, mai ales pe fondul conflictului din Ucraina. Kremlinul a folosit adesea chestiunea religioasă pentru a-și justifica acțiunile de politică externă, iar atacul la adresa patriarhului Bartolomeu pare a fi un nou capitol în această strategie.
Confruntarea nu este doar una simbolică, ci are impact și în relațiile cu alte confesiuni și în poziția internațională a Rusiei. În timp ce Patriarhia Constantinopolului încearcă să mențină o poziție mai moderată și să păstreze unitatea în Ortodoxie, Moscova insiste asupra unui model de conducere biruitoare și autonomă, chiar și în fața decretei canonice.
Ultimele evoluții
Spre deosebire de alte episoade de tensiune, situația actuală pare a fi una de escaladare, cu reacții din partea comunității ortodoxe mondiale. Unele biserici și lideri religioși internaționali au cerut calm și dialog, în timp ce autoritățile de la Moscova nu ezită să-și reafirme poziția de forță. În acest context, viitorul relației dintre Moscova și Constantinopol pare a fi în derivă, iar speculațiile despre o posibilă divizare sau fragmentare a Ortodoxiei mondiale nu sunt nejustificate.
Un lucru este clar: tensiunile politice și geopolitice amplifică în mod evident conflictele religioase vechi, transformând o dispută canonică într-un factor de instabilitate mai largă. În ce măsură aceste tensiuni vor fi gestionate și sparte, dacă vor mai exista posibilități de reconciliere, depinde, în mare măsură, de reacțiile și intențiile celor implicați. Însă, oricât de complicate ar fi, rămâne cert că rădăcinile conflictului Ortodoxiei din zilele noastre sunt adânc înfipte în istorie și în dinamica geopolitică a secolului XXI.
