Metabolitul din sângele de piton, o speranță în lupta cu obezitatea?
Oamenii de știință explorează posibilitatea utilizării unui metabolit din sângele de piton pentru dezvoltarea de noi tratamente împotriva obezității. Cercetările preliminare sugerează că această substanță ar putea oferi beneficii similare medicamentelor actuale, dar fără o parte din efectele secundare nedorite. Descoperirea vine în contextul în care mimeticele GLP-1, precum Ozempic, au demonstrat eficiență, dar provin din șopârla Gila.
Studiul metabolismului extrem al pitonilor
Pitonii, cunoscuți pentru metabolismul lor extrem, oferă o fereastră către înțelegerea proceselor biologice complexe. Acești șerpi pot trece luni fără să consume hrană, urmate de mese copioase, ceea ce forțează organismul lor să se adapteze rapid. După o masă, metabolismul lor se poate accelera de până la 40 de ori, iar inima poate crește cu până la 24,5% la unele specii.
Biologii Leslie Leinwand de la Universitatea din Colorado Boulder și Jonathon Long de la Stanford University au colaborat pentru a identifica substanțele rezultate din digestia pitonilor. Au descoperit 208 metaboliți care cresc semnificativ după mesele șerpilor, însă o substanță a atras atenția cercetătorilor. Este vorba despre para-tiramină-O-sulfat (pTOS), al cărui nivel crește de 1.000 de ori în sângele pitonilor după masă.
Potențialul pTOS în tratarea obezității
Studiile anterioare au sugerat că pTOS ar putea fi prezent și în corpul uman, unde nivelul său poate crește după consumul de alimente. Cercetătorii au observat că administrarea de doze mari de pTOS la șoareci a redus consumul de alimente, indiferent de greutatea inițială a acestora, fără efecte adverse precum probleme gastrointestinale sau pierdere de masă musculară.
La șoareci, molecula a activat neuronii din hipotalamusul ventromedial, zona creierului responsabilă de senzația de sațietate, foame și echilibrul energetic. Jonathon Long a subliniat importanța studiului metabolismului pentru a înțelege mai bine funcționarea organismului: „Dacă vrem cu adevărat să înțelegem metabolismul, trebuie să mergem dincolo de studiile pe șoareci și oameni și să ne uităm la extremele metabolice pe care le oferă natura.”
Echipa de cercetare continuă studiile, cu accent pe înțelegerea completă a mecanismului de acțiune al pTOS și a efectelor sale pe termen lung. Ulterior, cercetătorii vor evalua dacă pTOS poate fi transformat într-un tratament eficient, disponibil în viitorul apropiat.
