România pe muchie de cuțit: întrebări legate de banii pentru apărare
Dezbaterea privind programul european de înzestrare militară SAFE, inclusiv modernizarea armatei române prin programul MLI, a depășit sfera strict militară și se concentrează acum pe o întrebare crucială: cât din valoarea contractelor de apărare finanțate prin acest mecanism va rămâne, de fapt, în economia românească? Această întrebare devine centrală în decizia strategică pe care România trebuie să o ia.
SAFE: finanțare atractivă, dar cu datorii la pachet
Accesul la finanțare avantajoasă pentru achiziții comune de apărare prin SAFE este benefic, dar are și o parte mai puțin vizibilă. Spre deosebire de alte instrumente europene, SAFE se bazează pe împrumuturi, nu pe granturi. Această realitate financiară influențează deja dezbaterea politică.
Sorin Grindeanu, liderul PSD, a atras atenția asupra dimensiunii fiscale a programului, afirmând că „Acei bani vor fi dați înapoi de români, de toți românii. Și atunci e nevoie de o transparență mai mare”. El a subliniat că, deși reduce costurile de finanțare și încurajează achizițiile comune, povara financiară rămâne la nivelul bugetelor naționale. Grindeanu a remarcat, totodată, că transparența în privința destinației fondurilor este inegală, exemplificând: „Dacă pe aproximativ 4 miliarde de euro știm ce se întâmplă, pentru că se construiesc autostrăzile de la Pașcani la Siret și de la Pașcani la Ungheni, pentru celelalte 11–12 miliarde cam nu știm ce se întâmplă”.
Obiectivul lui Grindeanu a fost clar exprimat: „Eu vreau să văd că acei bani intră în economia românească, că se vor crea locuri de muncă, se vor dezvolta facilități, uzine”. Aceste declarații vizează direct achizițiile de apărare finanțate prin SAFE, inclusiv programul MLI.
Câți bani se întorc în economia românească?
Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, a subliniat preocupările specialiștilor din domeniu: „Știm ce cumpărăm. Ceea ce nu știm este câți bani din aceste contracte rămân efectiv în România, nu ca promisiune, ci ca angajament contractual măsurabil.” Ea a adăugat, concret: „Din fiecare euro contractat, câți cenți ajung într-o fabrică românească, la un inginer român, la un furnizor român? Puneți cifrele pe masă: câte locuri de muncă înalt calificate generează fiecare contract?” Această întrebare este crucială pentru programul MLI, potențial de câteva miliarde de euro, care ar putea modela industria românească de apărare pentru decenii.
Conform regulilor SAFE, cel puțin 65% din valoarea contractelor trebuie produsă în Uniunea Europeană, însă această cerință nu garantează participarea industrială a României. Pauliuc a accentuat avantajul companiilor deja integrate în ecosistemul industrial european: „Rheinmetall este în Europa. Airbus este în Europa. Leonardo este în Europa. Toate sunt eligibile în baza pragului de 65%”. În practică, producția ar putea rămâne concentrată în țări cu baze industriale de apărare solide, lăsând participarea României să depindă mai mult de negocieri.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a legat această dezbatere de stabilitatea macroeconomică: „Nu există stabilitate financiară sau securitate fără securitate militară națională, regională și europeană”. Acesta a subliniat că impactul fiscal al SAFE depinde de modul în care fondurile se întorc în economie. Dacă împrumuturile pentru apărare generează contracte industriale interne, efectul multiplicator economic poate compensa costul fiscal. În lipsa acestui mecanism, România ar putea acumula o datorie publică mai mare fără a-și spori baza industrială.
Negociere „patriotică” și importanța parteneriatelor
Fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Pașcu, a pledat pentru „negocieri patriotice” în achizițiile de apărare, evitând „atitudinile de tip vasal” din trecut. Radu Ștefan Oprea, secretar general al Guvernului, a clarificat că regulile SAFE nu interzic cooperarea industrială sau transferul de tehnologie. Nivelul implicării industriale interne depinde de modul în care fiecare stat membru negociază contractele.
Polonia este un exemplu de stat care a obținut constant participare industrială în programele sale majore de apărare. Viitorul program MLI este, de fapt, o alegere strategică industrială. Un scenariu prevede reconstrucția ecosistemului industrial de apărare din România, prin producție locală, integrare și mentenanță pe termen lung. Unii ofertanți au sugerat nivele de localizare de până la 80%, generând mii de locuri de muncă și integrând companii românești. Scenariul alternativ presupune respectarea cerinței SAFE, dar cu cea mai mare parte a valorii industriale rămânând în alte state UE.
Ministerul Apărării Naționale a anunțat recent că va publica, în curând, date concrete despre impactul economic estimat al proiectelor de înzestrare militară.
