Banca Mondială își schimbă radical viziunea asupra politicii industriale: de la „eșec costisitor” la instrument esențial
Banca Mondială, instituția care, timp de decenii, a criticat intervențiile guvernamentale în economie, pare să-și schimbe radical poziția. Într-un nou raport, instituția globală recunoaște importanța politicii industriale, abandonând stigmatul care a dominat timp de peste trei decenii. Schimbarea de paradigmă vine pe fondul unei noi realități economice, în care guvernele din întreaga lume revin la intervenționism, în încercarea de a-și impulsiona dezvoltarea.
În 1993, Banca Mondială a publicat o evaluare a economiilor din Asia de Est, care au crescut rapid, atribuind succesul intervențiilor guvernamentale un „eșec costisitor”. Această concluzie a stigmatizat politica industrială, încurajând guvernele să lase piețele libere, fără intervenții. Decizia a fost influențată de globalizarea intensă din acea perioadă.
„Acele recomandări nu au rezistat trecerii timpului – astăzi au aceeași valoare practică ca o dischetă”, a declarat Indermit Gill, economistul-șef al Băncii Mondiale, cu privire la vechile politici ale instituției.
Politica industrială înseamnă, practic, utilizarea de instrumente de politică (taxe, subvenții, stimulente fiscale) de către guverne pentru a influența direcția de dezvoltare economică, în loc să lase totul la latitudinea pieței.
România, un exemplu de succes al politicii industriale
Noul raport al Băncii Mondiale contrazice vechile opinii, arătând că intervențiile pot avea efecte pozitive. Un exemplu este dat de stimulentele fiscale oferite de România inginerilor informaticieni, care au contribuit la transformarea țării într-un centru global de dezvoltare de software. Astfel, prin scutiri de impozit, guvernul a încurajat calificarea și prezența acestor profesioniști pe piața muncii.
„Politica industrială – ansamblul instrumentelor de politică pe care guvernele le utilizează pentru a orienta producția economică, în loc să lase acest lucru la latitudinea piețelor – revine în forță”, a subliniat banca internațională.
Economiile dezvoltate, cu resurse mai mari, ar trebui să aibă capacitatea de a implementa politici industriale eficiente. Totuși, cele mai active sunt economiile în curs de dezvoltare, care utilizează subvenții, în medie, în proporție de 4,2% din PIB. Banca Mondială estimează că 183 de țări vizează creșterea a cel puțin unei industrii, cu o medie de 13 industrii vizate în țările sărace.
Critici și precauții în implementare
Banca Mondială avertizează că politica industrială nu este o soluție miraculoasă. Implementarea trebuie făcută cu discernământ, evitând instrumentele brutale și optând pentru abordări mai fine.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), înființată în aceeași perioadă cu raportul inițial al Băncii Mondiale, rămâne sceptică. BERD argumentează că politicile industriale pot crea diviziuni, favoriza corupția și pot fi prelungite inutil. Cu toate acestea, recunoașterea de către Banca Mondială a importanței politicii industriale marchează o schimbare semnificativă în gândirea economică globală.
În timp ce SUA și alte economii bogate își ajustează strategiile economice pentru a concura într-o lume în schimbare, Banca Mondială oferă consiliere guvernelor, evidențiind importanța utilizării adecvate a celor 15 instrumente de politică industrială.
