Stocurile strategice de petrol ale României, sub semnul întrebării: Unde sunt depozitate și cum pot fi accesate în criză?
România pare să dețină stocuri strategice de produse petroliere, însă îngrijorările vizează locația acestora și capacitatea de a le mobiliza rapid în cazul unei crize. Potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, principalul aspect problematic este faptul că o parte semnificativă din aceste rezerve se află în afara țării. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la accesibilitatea, transportul, autorizarea și coordonarea instituțională necesare pentru a le utiliza eficient.
Lipsa de transparență și credibilitate, principalele probleme semnalate
Într-un comunicat de presă transmis luni, Dumitru Chisăliță a subliniat că „problema principală nu este neapărat că România nu are stocuri, ci adevărul și credibilitatea autorităților”. El a subliniat că legea impune nu doar existența contabilă a stocurilor, ci și „accesibilitatea fizică”. Declarațiile publice din martie 2026 indicau existența a peste 2 milioane de tone de combustibil în stocurile strategice, dintre care aproximativ 56,86% se aflau pe teritoriul României, restul fiind stocate în alte state membre UE. Locațiile exacte nu sunt publice, invocându-se motive de securitate energetică.
Chisăliță a remarcat, totodată, că nu există o claritate deplină în ceea ce privește necesitatea unei stări de urgență în domeniul petrolier pentru a plafona prețurile sau a reduce accizele. Specialistul a explicat că aceste măsuri pot fi implementate prin instrumente legislative obișnuite, cum ar fi ordonanțe de urgență, legi sau reglementări temporare privind marjele comerciale, așa cum s-a întâmplat în 2022, când reducerea de 50 de bani pe litru la carburanți a fost introdusă fără declararea unei stări de urgență energetică sau petrolieră. Declarația unei stări de urgență, precizează specialistul, are un scop diferit: gestionarea unei crize reale de aprovizionare.
Depozitarea în afara țării, avantaje și riscuri
Analiza AEI arată că stocurile din România se situează în jurul valorii de 1,15 – 1,16 milioane de tone echivalent petrol, în timp ce cele din afara țării se ridică la 0,87 – 0,88 milioane de tone echivalent petrol. Specialistul se întreabă de ce România ar accepta să dețină aproape jumătate din stocurile strategice în afara țării. El explică că depozitarea în afara granițelor poate fi mai ieftină sau mai ușor disponibilă contractual.
Chisăliță consideră că sistemul UE a fost gândit pentru piață integrată și solidaritate, nu pentru autarhie energetică națională. Directiva permite mobilitatea stocurilor în spațiul UE. Expertul atrage atenția că legea desemnează Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale ca entitate centrală de stocare în România, în numele statului român. Aceasta are rolul de a achiziționa, constitui, menține și vinde stocuri petroliere pentru situații speciale.
Potrivit AEI, declarațiile recente au alimentat percepția că statul nu deține un control operațional suficient de convingător asupra acestor stocuri.
Ca urmare a unei analize efectuate de AEI, s-au dispus verificări ale stocurilor strategice de petrol.
