Conform Economistul.ro: România exportă energie ieftină în zilele însorite și o cumpără scump seara, transformându-se într-un furnizor de materie primă pentru vecini, în detrimentul propriilor cetățeni și al stabilității sistemului energetic național. Situația este cauzată de lipsa infrastructurii de stocare, o problemă administrată cu nepăsare instituțională pe parcursul a zeci de ani.
Lecția bulgară: stocare și hidrocentrale
Bulgaria a abordat frontal problema stocării energiei, devenind un lider balcanic prin eliminarea barierelor birocratice și recunoașterea unităților de stocare ca participanți independenți pe piață. Guvernul de la Sofia a alocat 600 de milioane de euro prin fonduri PNRR pentru zeci de proiecte comerciale de stocare pe bază de baterii, adesea co-locate cu parcuri solare. Acestea încarcă energie ieftină ziua pentru a o vinde scump seara. În plus, Bulgaria și-a dezvoltat și a păstrat infrastructura pe bază de hidrocentrale cu acumulare prin pompare. Complexul Chaira, cu 864 MW, și alte două centrale din complexul Rila-Rhodopi, totalizând aproximativ 800-900 MW capacitate flexibilă, reprezintă baterii gigantice bazate pe gravitație și principiul hidrologic.
Proiectul Tarnița-Lăpuștești, un vis neterminat
În contrast, România are o problemă cronică cu proiectul Tarnița-Lăpuștești, gândit acum peste patru decenii, dar rămas la stadiul de proiect administrativ. Deși dispune de relief și resurse hidrologice suficiente, țara nu are nicio hidrocentrală cu acumulare prin pompare operațională. Decidenții din ultimele decenii nu au reușit să transforme acest proiect, esențial pentru securitatea energetică, într-un șantier funcțional, lăsând un gol strategic.
Paradoxul exportului păgubos
Consecința directă este exportul de energie electrică produsă în surplus de parcurile fotovoltaice românești către Bulgaria la prețuri derizorii, uneori apropiate de zero sau chiar negative. Bulgaria preia această energie ieftină, o stochează în propriile sisteme, iar apoi o revinde României seara, la prețuri de vârf, de câteva ori mai mari. Astfel, România produce mai mult curent decât Bulgaria, dar este nevoită să cumpere energia înapoi, într-un scenariu de dependență economică impus de propria lipsă de viziune strategică.
Priorități clare pentru securitate energetică
Situația actuală demonstrează că obiectivele climatice sau strategii elaborate rămân exerciții de birou dacă populația nu își permite confortul de bază. Facturile la energie sunt o prioritate pentru cetățeanul de rând, iar siguranța energetică este esențială pentru ca celelalte aspirații naționale să poată fi susținute financiar. Viața de zi cu zi și capacitatea de a acoperi cheltuielile de bază primează în fața oricăror narative complexe.
Soluții concrete, nu resemnare
Ieșirea din această situație necesită decizii pragmatice, bazate pe modele funcționale din alte țări. În primul rând, reglementarea stocării energiei trebuie să fie similară celei din Bulgaria, cu recunoașterea unităților de stocare ca participanți independenți pe piață, scutiți de birocrație. Resursele europene disponibile trebuie direcționate explicit către proiecte comerciale de stocare, nu către studii de fezabilitate. Proiectul Tarnița-Lăpuștești trebuie transformat într-un șantier, cu finanțare mixtă și un calendar de execuție public și verificabil. Orice strategie națională trebuie să prioritizeze securitatea energetică și puterea de cumpărare a cetățeanului. România poate discuta serios despre reziliență doar atunci când își poate asigura energia necesară fără a depinde de capriciile pieței externe.
Sursa: Economistul.ro
