Conform G4Media: Industria românească din perioada comunistă, adesea idealizată în nostalgie, se confrunta, conform documentelor vremii, cu blocaje majore și incapacitatea de a-și îndeplini planurile. Un raport al Securității din 30 septembrie 1989, publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), relevă o realitate mult diferită de imaginea unei țări autosuficiente, arătând uzine care sufereau din cauza lipsei de materii prime, componente și fonduri pentru salarii.
Uzina de Autocamioane Brașov, în criză de producție
Situația de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov era departe de a fi una optimă în septembrie 1989. Starea de spirit a muncitorilor era descrisă ca fiind „necorespunzătoare”, din cauza nerealizării constante a planului lunar și a fondului de retribuire. Raportările oficiale ale producției erau puse sub semnul întrebării chiar de informațiile colectate de Securitate.
Deși planul privind producția de marfă pe primele opt luni ale anului fusese raportat ca realizat în proporție de 93%, uzina nu reușise să compenseze un deficit de 648 de autovehicule, inclusiv 114 unități destinate exportului. Din planul de 2.065 de autocamioane, autogașuri și autotractoare pentru luna septembrie, doar 124 bucăți ajunseseră la beneficiari până la data de 27 a lunii, cu alte 745 în diverse faze de execuție. Conducerea prognoza o realizare totală de doar 1100 de bucăți la sfârșitul lunii.
În ceea ce privește exportul, planul în valoare de 13.013 mii ruble, compus doar din piese de schimb și componente, anunța o realizare de 60% în primele două decenii ale lunii. Însă, realitatea arăta că doar 0,04% din acest plan fusese, de fapt, realizat, conform raportului CNSAS.
Criza materiilor prime, o problemă sistemică
Cauza fundamentală a acestor dificultăți era lipsa cronică de materii prime și materiale de la întreprinderile colaboratoare. De exemplu, baza tehnico-materială disponibilă în septembrie nu era suficientă nici pentru finalizarea producției din luna august. Situații critice se înregistrau la nivelul aprovizionării cu oțeluri speciale de la „Laminorul” Brăila și Combinatul Siderurgic Reșița, anvelope de la „Danubiana” București și Întreprinderea de anvelope Florești, grunduri și vopsele de la „Policolor” București și „Azur” Timișoara, furtune de la C.A.T.C. Pitești și Jilava, precum și amortizoare de la Întreprinderea Mecanică Reșița.
Întârzierile în producție aveau un impact direct asupra salarizării angajaților. Intervențiile realizate „mai sus” nu au reușit să rezolve problema, fondul de retribuire pentru personalul muncitor pe luna în curs neputând fi asigurat. Uzina primise deja, cu aprobarea centralei, 17 milioane lei pentru acoperirea fondului de salarii din lunile anterioare.
La Electroprecizia Săcele, situația era similară. Cuprul și aluminiul erau insuficiente pentru producție. Din planul lunar de 160 de milioane de lei, până la 28 septembrie, întreprinderea realizase doar 37%. Anumite secții prezentau procente și mai mici, cum ar fi secția alternatoare-delco (24,25%) sau secția de demaroare (35%). Lipsa materiilor prime împiedica realizarea contractelor pentru export, inclusiv pentru motoare electrice destinate Republicii Democrate Germane, Thailandei și Olandei.
Autosuficiența industrială, un mit
Imaginea unei Românii comuniste complet autosuficiente este, de asemenea, înșelătoare, conform cercetătorilor CNSAS. Deși industrializarea accelerată s-a bazat pe industria grea și platforme industriale mari, numeroase sectoare continuau să depindă de importuri pentru materii prime, energie, tehnologii și componente.
În anii ’80, achitarea accelerată a datoriei externe și reducerea drastică a importurilor, decise de Nicolae Ceaușescu, au agravat situația. Restricțiile severe impuse industriei pentru economisirea energiei au avut consecințe negative asupra proceselor de producție. Documentele epocii consemnează cum întreruperile în alimentarea cu energie puteau compromite producția.
Raportul din 30 septembrie 1989 subliniază că România comunistă dispunea de o industrie vastă, capabilă să producă o gamă largă de bunuri, dar aceasta era profund ineficientă și necompetitivă.
Sursa: G4Media
