Conform Vietnam.vn: Racheta sovietică „Satan” terorizează SUA de decenii, depășind orice armament american în putere distructivă, iar până astăzi, adversarii nu au reușit să producă ceva comparabil. Denumită oficial R-36M2 Voevoda, această armă a fost considerată apogeul programului ICBM al Uniunii Sovietice.
Dezvoltarea unei super-arme
La sfârșitul anilor 1960, Comandamentul Forțelor Strategice de Rachete Sovietice a realizat că racheta balistică grea R-36, intrată în serviciu în 1967, nu îndeplinea pe deplin cerințele militare. Aceasta putea transporta doar trei focoase și nu era suficient de precisă, lipsindu-i, de asemenea, capacitățile necesare pentru a penetra sistemele de apărare antirachetă inamice.
Ca răspuns, în 1969, Biroul de Proiectare Yuzhnoye a început dezvoltarea unui nou tip de rachetă. Rezultatul a fost racheta balistică intercontinentală R-36M, triplu mai precisă, de patru ori mai pregătită pentru luptă, cu o putere cu 50% mai mare și o protecție de 15 până la 30 de ori mai bună a platformei de lansare.
Racheta R-36M este o armă cu combustibil lichid, în două trepte. Aceasta dispune de trei variante de focoase: o focoasă simplă ușoară de 8 megatone, cu o rază de acțiune de 16.000 km; o focoasă simplă grea de 20 megatone, cu o rază de acțiune de 11.200 km; și o focoasă multiplă cu zece ogive, fiecare de 400 kilotone.
Toate variantele sunt echipate cu un sistem îmbunătățit de contramăsuri împotriva rachetelor, inclusiv momeli care simulau focoasele nucleare. Experții sovietici credeau că radarul sistemului american de avertizare timpurie nu ar putea distinge între o rachetă R-36M reală și o momeală.
Capacități devastatoare
O singură ogivă de reintrare în atmosferă avea o putere echivalentă cu 25 de bombe atomice aruncate asupra Hiroshimei. Astfel, o singură rachetă era capabilă să provoace daune echivalente cu 250 de bombe aruncate asupra Hiroshimei.
În 1980, a intrat în serviciu versiunea îmbunătățită, R-36M UTTKh, mult mai eficientă, cu o precizie de două până la trei ori mai mare și capabilă să acopere o suprafață mult mai mare. Aceasta datorită unui nou sistem pentru desfășurarea focosului, memoriei computerului de bord mărite și sistemului de control modernizat. Procesul de pregătire a lansării a fost automatizat și scurtat la un minut.
O singură rachetă R-36M UTTKh putea lovi ținte pe o suprafață de până la 300.000 de kilometri pătrați. Forțele Sovietice de Rachete Strategice dețineau 308 astfel de rachete, iar o salvă completă ar fi distrus orașe și infrastructura critică a oricărui inamic.
R-36M2, apogeul puterii sovietice
Racheta R-36M2, pusă în funcțiune pe 11 august 1988, este considerată apogeul programului ICBM al Uniunii Sovietice. A fost cel mai puternic sistem de rachete de luptă din lume la acea vreme și este încă în serviciu la Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei.
Strategii sovietici au calculat că un atac cu 8 până la 10 rachete R-36M2 ar fi putut distruge 80% din potențialul industrial al Americii și o mare parte din populația sa. SUA consideră în continuare această rachetă o țintă prioritară pentru un atac preventiv, însă distrugerea sa nu este o sarcină ușoară.
Comparativ cu versiunile anterioare, R-36M2 are o rezistență de zece ori mai mare la radiațiile X și de 100 de ori mai mare la radiațiile gamma-neutroni. Lansatoarele sale pot rezista la lovituri directe din partea unor focoase. Sistemul include, de asemenea, mijloace suplimentare de neutralizare a apărării antirachetă, precum și dispozitive de bruiaj și reflexie.
Succesorul „Satanului”
Racheta balistică intercontinentală R-36M este înlocuită treptat de către cea mai recentă rachetă RS-28 Sarmat. Aceasta depășește în performanță orice altă rachetă din arsenalul altor națiuni cu ICBM-uri operaționale.
Sarmat-ul transportă 12 focoase, fiecare cu o putere distructivă de 750 kilotone. Un singur Sarmat are o putere distructivă de 600 de ori mai mare decât bomba atomică „Little Boy” aruncată asupra Hiroshimei. Dimensiunea sa similară cu cea a Voevodei permite modificări minime ale silozurilor și o reechipare rapidă.
Racheta Sarmat are o rază de acțiune de aproximativ 18.000 km, putând atinge orice oraș sau bază militară inamică. Mai mult, poate zbura prin intermediul unei orbite subpământene, extinzând raza de acțiune până la 35.000 km.
Sarmat poate utiliza principiul bombardamentului cu traiectorie segmentată, atacând din direcții neașteptate pentru sistemele de apărare antirachetă. Lansarea de test a avut loc pe 20 aprilie 2022, iar la scurt timp racheta a fost pusă în stare de pregătire de luptă.
La fel ca predecesorul său, Sarmat nu este o armă pentru conflicte locale. Este o carte supremă pe care Rusia o va folosi doar dacă însăși existența sa este amenințată. Prezența sa în arsenal este însă suficientă pentru a menține adversarii într-un comportament civilizat.
Sursa: Vietnam.vn
