De ce rămânem în relații toxice: explicațiile unui psiholog
Mecanismele de atașament nesănătoase, dependențele și relațiile toxice sunt adesea perpetuate de experiențe dureroase din trecut, afirmă psihologul Sandra O’Connor. Specialista aprofundează motivele pentru care indivizii aleg să rămână blocați în aceste tipare distructive și explorează conceptul vindecării emoționale ca soluție pentru a ieși din cercul vicios al suferinței. Unul dintre aspectele abordate este legat de posibilitatea ca umilința să fie percepută ca o alternativă mai suportabilă decât singurătatea.
Atașamentele din trecut, cheia înțelegerii prezentului
Potrivit psihologului, traumele din copilărie sau experiențele negative din relațiile anterioare pot crea rădăcini adânci pentru atașamentele nesănătoase. Aceste experiențe pot modela tiparele de comportament și pot conduce la alegeri care perpetuează suferința. „Durerea din trecut creează atașamente nesănătoase,” explică O’Connor, evidențiind modul în care experiențele emoționale traumatice pot influența modul în care oamenii se raportează la ei înșiși și la ceilalți. De exemplu, un individ care a suferit abuzuri în copilărie poate dezvolta o nevoie acută de aprobare și o teamă de abandon, ceea ce îl poate determina să rămână într-o relație toxică, chiar dacă aceasta îi provoacă suferință.
Vindecarea emoțională și ieșirea din cercul vicios
Pentru a rupe aceste tipare distructive, psihologul subliniază importanța vindecării emoționale. Aceasta implică identificarea și procesarea experiențelor dureroase, dezvoltarea unei mai bune înțelegeri de sine și a modului în care trecutul influențează prezentul. „Ce înseamnă vindecarea emoțională pentru a ieși din cercul suferinței,” se întreabă O’Connor, sugerând că acest proces este esențial pentru a schimba direcția. Vindecarea emoțională presupune, de asemenea, stabilirea unor limite sănătoase, învățarea de a face față emoțiilor negative și cultivarea unei relații sănătoase cu sine.
O altă componentă importantă discutată de psiholog este rolul fricii de singurătate. „De ce umilința poate părea mai suportabilă decât singurătatea,” punctează aceasta, subliniind că pentru unele persoane, rămânerea într-o relație disfuncțională pare mai acceptabilă decât confruntarea cu sentimentul de izolare. Această dinamică subliniază nevoia de a aborda atât traumele emoționale, cât și teama de singurătate, pentru a facilita o schimbare durabilă. Psihologul menționează că, adesea, este necesară o combinație de terapie individuală sau de grup pentru a depăși aceste obstacole.
În ultimele luni, tot mai multe persoane au căutat ajutor specializat pentru a înțelege și depăși tiparele de relaționare nocive, potrivit statisticilor clinice locale.
