Procrastinarea, un fenomen pe care majoritatea dintre noi l-am experimentat cel puțin o dată, pare a fi o chestiune de disciplină sau gestionare a timpului, dar cercetările recente arată că lucrurile stau mult mai complex. “Procrastinarea nu este o problemă de gestionare a timpului, ci una de reglare emoțională”, se sugerează în studii, evidențiind astfel o nouă perspectivă asupra acestui comportament aparent irațional.
### Înțelegerea Procrastinării
Când ne confruntăm cu o sarcină, în special una percepută ca fiind dificilă sau subiectivă, creierul nostru intră într-un mod de evitare. Acest comportament pare a fi o încercare de a scăpa de disconfortul și incertitudinea asociate cu începerea sarcinii. “Nu știu de unde să încep”, “Mă simt pierdut”, “Sunt anxios”, “Sunt copleșit” sunt doar câteva dintre răspunsurile comune pe care le primim când întrebăm pe cineva de ce amână o sarcină. Acestea indică faptul că procrastinarea vine, de obicei, din faptul că îți pasă prea mult, nu dintr-o lipsă de interes.
### Flexibilitatea Cognitivă și Procrastinarea
Flexibilitatea cognitivă, definită ca abilitatea de a-ți actualiza așteptările și strategiile atunci când circumstanțele se schimbă, joacă un rol crucial în învățare și adaptare. O persoană cu o flexibilitate cognitivă ridicată poate trece ușor de la o strategie la alta, în funcție de context, în timp ce o persoană cu o flexibilitate scăzută poate rămâne blocată într-un mod de gândire nefolositor. Acest concept este esențial pentru a înțelege de ce oamenii procrastinează, chiar dacă știu că amânarea va duce la consecințe negative.
### Strategii pentru Depășirea Procrastinării
Pentru a depăși procrastinarea, este important să înțelegem că nu este vorba despre a deveni mai disciplinați, ci despre a întări sistemele cerebrale care ne permit să începem. “Micșorează sarcina”, “Folosește micro-declanșări”, “Schimbă perspectiva”, “Construiește toleranța emoțională” și “Fă recompensele imediate” sunt doar câteva strategii care pot ajuta. De exemplu, împărțirea unei sarcini mari în unități mai mici și gestionabile poate reduce percepția de amenințare și oferi recompense mici pentru fiecare pas finalizat, motivând astfel continuarea.
Procrastinarea nu este fixă și poate fi depășită prin practică și exercițiu. Fiecare pas mic, chiar și deschiderea unui document sau scrierea primei linii, nu doar înaintează sarcina, ci și demonstrează creierului că a începe este posibil, suportabil și adesea recompensator. În timp, aceste mici schimbări se adună, transformându-ne în persoane mai capabile să ne îndreptăm spre ceea ce contează, în loc de a evita disconfortul. Astfel, abordând procrastinarea ca pe o oportunitate de a ne dezvolta flexibilitatea cognitivă și reglarea emoțională, putem învăța să gestionăm mai bine sarcinile și să ne atingem obiectivele, depășind astfel barierele care ne țin înapoi.
