Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, susține că protestele sunt legitime, dar identifică și cei care încurcă situația cu acțiuni violente
În toiul tensiunilor care zguduie Iranul de câteva săptămâni, oficialii de la Teheran încearcă să ofere o explicație pentru manifestațiile masive care au început ca răspuns la criza economică profundă și s-au transformat rapid într-o exprimare a nemulțumirii considerabile față de regim. Președintele Masoud Pezeshkian a afirmat recent că guvernul își reafirmă angajamentul de a asculta vocea cetățenilor, recunoscând că protestele sunt o reacție firească față de dificultățile economice, dar totodată a insistat asupra distincției între manifestanți și cei care arată în mod intenționat comportament violent sau subversiv.
Protestele: o expresie a fricii și nesiguranței economice
De la începutul lunii septembrie, Irakul a fost martorul unor demonstrații ce au fost din ce în ce mai mult despre criza economică acută, șomaj crescut și inflație galopantă. În multe orașe, tineri și familii s-au adunat în stradă pentru a cere soluții concrete la problemele cu care se confruntă zilnic, de la prețuri exorbitante la salarii insuficiente. În contextul general de instabilitate, manifestațiile au fost interpretate de oficiali drept un semn clar al nemulțumirii dominante în societate.
Pezeshkian a transmis că guvernul “face tot posibilul” pentru a adresa aceste probleme, oferind promisiuni de reforme și măsuri economice menite să calmeze spiritele, însă a subliniat că aceste demersuri trebuie să fie însoțite de un dialog constructiv și responsabilitate din partea tuturor actorilor implicați. În același timp, el a făcut o distincție clară între manifestanți pacifiști care își exercită dreptul de a manifesta și persoanele sau grupurile care profită de situație pentru a provoca nereguli.
Cine sunt „huliganii” și „teroriștii” de pe străzi?
Președintele nu a ezitat să menționeze că, în ciuda legitimității revendicărilor, există grupări care încearcă să escaladeze conflictul. În discursul său, a catalogat ca fiind “huligani și teroriști” cei care organizează acte de vandalism, atacuri asupra forțelor de ordine sau distrugere a infrastructurii publice. El a susținut că aceste acțiuni nu reflectă dorința generală a populației, ci sunt orchestrate de elemente externe sau interne cu interese obscure.
În trecut, Iranul a fost adesea acuzat de reprimate economie, dar și de o opresiune severă a discursurilor opuse, ceea ce complică și mai mult situația. Tensiunile au fost exacerbate de sancțiuni internaționale, iar relațiile cu Occidentul rămân tensionate. În aceste condiții, protestele au luat o turnură mai violentă, fiind uneori interpretate ca o încercare de destabilizare a regimului, de către oficialii de la Teheran.
Noile evoluții și perspectivele viitoare
Potrivit unor surse din mediul politic, autoritățile iraniene sunt conștiente că situația trebuie gestionată cu grijă dacă doresc să evite o escaladare aprofundată a conflictului intern. În același timp, unele voci din opoziție consideră că discursul oficial despre “huligani” servește drept scuză pentru reprimări mai dure și restricții în libertatea de exprimare.
Pe măsură ce zilele trec, se resimte o semnificativă mobilizare a forțelor de ordine, dar și a celor care susțin revendicările cetățenești. În acest context, rămâne de văzut dacă dialogul va fi posibil sau dacă criza va continua să se adâncească, cu repercusiuni și asupra stabilității regionale. Guvernul de la Teheran pare să fie în așteptarea unei evoluții a opiniei publice și a unui climat politic mai calm, dar semnele indică faptul că protestele vor continua să fie un test al rezilienței sistemului politic și al determinării poporului iranian de a-și exprima frustrările.
