Un nou studiu realizat de o echipă internațională de cercetători sugerează că apa de pe Lună s-a acumulat treptat, de-a lungul a miliarde de ani, mai degrabă decât în urma unui singur eveniment major. Descoperirile, publicate în revista Nature Astronomy, aduc lumină asupra unui mister lunar care a preocupat oamenii de știință timp de decenii. Observațiile anterioare au indicat prezența apei sub formă de gheață în craterele adânci și întunecate din apropierea Polului Sud lunar, însă modul în care aceasta a ajuns acolo a rămas o enigmă.
Gheața lunară: Acumulare lentă, nu cataclismică
Cercetătorii, printre care Paul Hayne de la Universitatea Colorado Boulder, au analizat datele colectate de-a lungul timpului. Studiul exclude ipoteza că apa ar fi fost adusă de un singur eveniment major, cum ar fi impactul unei comete gigantice. „Se pare că cele mai vechi cratere ale Lunii au și cea mai multă gheață”, a declarat Hayne. Aceasta indică un proces de acumulare constantă, ce s-a întins pe o perioadă de 3 sau 3,5 miliarde de ani.
Apa lunară este considerată o resursă valoroasă pentru viitoarele misiuni spațiale. Astronautii ar putea extrage gheața pentru a obține apă potabilă sau pentru a produce combustibil de rachetă, prin separarea atomilor de hidrogen și oxigen. Sunt considerate mai multe surse posibile pentru apa de pe Lună. Printre acestea, vulcanii din trecut ar fi putut transporta apa de la interiorul Lunii, iar cometele sau asteroizii ar fi putut contribui la distribuția acesteia. Un alt mecanism ar putea fi reprezentat de vântul solar, un flux constant de hidrogen care poate fi transformat în apă pe suprafața lunară.
Capcanele reci: Locurile de stocare a apei
Oamenii de știință sunt de acord că gheața se acumulează în așa-numitele „capcane reci”. Este vorba despre craterele aflate în umbră permanentă, care nu au văzut soarele de miliarde de ani. Echipa a utilizat date despre temperatura suprafeței lunare și simulări computerizate pentru a înțelege mai bine evoluția craterelor. Ei au constatat că cele mai vechi și mai întunecate cratere sunt cele care conțin cele mai mari cantități de gheață. Craterul Haworth, situat lângă Polul Sud, este un exemplu în acest sens, fiind în umbră de peste 3 miliarde de ani.
Pentru a aprofunda cercetările, Hayne dezvoltă un nou instrument, Lunar Compact Infrared Imaging System (L-CIRiS), pe care NASA intenționează să îl amplaseze în apropierea Polului Sud lunar. Acesta va oferi date suplimentare despre compoziția și distribuția gheții. Studiul subliniază importanța explorării lunare pentru a înțelege pe deplin originea și distribuția apei. NASA intenționează să trimită echipaje umane pe Lună în cadrul programului Artemis.
