Cercetătorii au descoperit un mecanism cerebral care explică de ce durerea cronică duce la depresie la unii indivizi, dar nu și la alții. Studiul, publicat într-o revistă de specialitate, sugerează că creierul se adaptează inițial la durerea persistentă, dar schimbările subtile în timp pot înclina acest echilibru către declinul emoțional. Rezultatele contestă ideea că durerea pe termen lung cauzează în mod inevitabil depresie.
Adaptarea creierului la durere
Echipa de cercetători a folosit imagistica cerebrală pe scară largă la oameni, combinată cu studii pe animale, pentru a examina efectele durerii cronice. Studiile au arătat că durerea continuă declanșează schimbări treptate în hipocamp, o zonă a creierului crucială pentru memorie și emoții. Aceste schimbări influențează modul în care o persoană dezvoltă depresie sau rămâne rezistentă din punct de vedere emoțional. Persoanele cu durere cronică care nu au dezvoltat depresie aveau un volum al hipocampului ușor mai mare și o activitate mai ridicată în această regiune. De asemenea, au obținut rezultate mai bune la anumite sarcini de învățare și memorie.
Persoanele care sufereau atât de durere cronică, cât și de depresie au prezentat un volum redus al hipocampului, activitate perturbată și performanțe cognitive mai slabe. Datele au indicat că aceste diferențe apar treptat, sugerând că sunt determinate de experiența durerii prelungite în sine, nu de o vulnerabilitate preexistentă.
Rolul girusului dentat
Pentru a înțelege mai bine modul în care se dezvoltă aceste efecte, cercetătorii au efectuat experimente pe modele animale cu durere neuropată cronică. Ei au observat o progresie în mai multe etape. Mai întâi a apărut o sensibilitate crescută la durere, urmată de un comportament de tip anxios și, în cele din urmă, de simptome asemănătoare depresiei. Aceste schimbări au fost legate de modificări treptate în structura și funcția hipocampului, arătând cum durerea pe termen lung poate remodela circuitele cerebrale care reglează emoțiile.
O regiune mică din hipocamp, numită girusul dentat, a apărut ca un punct critic de control. În fazele timpurii ale durerii cronice, neuronii nou formați aici au devenit foarte activi, sugerând o încercare a creierului de a se adapta la stresul continuu. Cu timpul, însă, celulele imunitare din creier, cunoscute sub numele de microglii, au devenit hiperactive, afectând comunicarea între neuroni și microglii.
Implicații pentru tratament
Cercetătorii au constatat că reducerea activității anormale a microgliilor la modelele animale a îmbunătățit simptomele de tip depresiv. Această constatare sugerează că vizarea inflamației în hipocamp ar putea ajuta la prevenirea depresiei la persoanele cu durere cronică, mai ales dacă tratamentul începe devreme. Durerea cronică afectează peste 20% dintre adulții din întreaga lume.
