Premierul Nichușor Dan critică deciziile CCR privind pensiile speciale ale magistraților în contextul European
La marginea reuniunii informale a Consiliului European, desfășurată la Castelul Alden Biesen din Belgia, Premierul României, Nicușor Dan, a avut ocazia să își exprime public opinia despre cea mai controversată temă din sistemul administrativ și juridic al țării: pensiile speciale ale magistraților. În cadrul unei scurte conferințe de presă, șeful executivului a abordat într-un mod critic și preocupat situația deciziilor recente ale Curții Constituționale, care amână constant stabilirea unei soluții definitive în privința acestor pensii privilegiate.
Întârzierea deciziei: un semnal de alarmă pentru reformarea justiției
Deciziile CCR de a amâna deliberarea privind pensiile speciale ale magistraților au generat un val de nemulțumire atât în rândul politicienilor, cât și al societății civile. În multe rânduri, aceste pensii exorbitante au fost criticate pentru inechitatea lor, mai ales în contextul în care întâmplător sau nu, ele aduc beneficii financiare semnificative pentru o categorie restrânsă de magistrați, în condițiile în care statul se luptă cu deficitul bugetar și cu consecințele economice ale pandemiei.
Nicușor Dan a declarat că nu se simte confortabil să comenteze în detaliu asupra deciziilor CCR, dar a subliniat că este dificil să accepti tergiversări în privința reformei justiției, mai ales în condițiile în care legislația trebuie să rămână adaptată la timpul prezent și la valorile europene. “Nu vreau să comentez prea mult pentru că CCR este […]” — a spus el, evidențiind, de fapt, frustrarea față de lipsa de claritate și de acțiune a Curții.
Contextul european și presiunea comunitară asupra României
Situația din România nu poate fi înțeleasă în afara contextului european mai larg. Membri ai forurilor europene și organismele de control ale Uniunii insistent solicită țării să avanseze cu reforme concrete în domeniul justiției și al statului de drept. Criticile penale la adresa sistemului de pensii speciale au fost adesea un subiect de conversație în cadrul Consiliului European, iar România traversează o perioadă decisivă în încercarea de a fi percepută ca un partener serios, merituos de încredere.
De această dată, premierul Nicușor Dan a exprimat, indirect, și așteptările României ca Curtea să clarifice cât mai curând această situație, pentru a putea continua reformele și pentru a demonstra angajamentul de a combate privilegiile inechitabile din sistemul public. El a reiterat dorința de a vedea în curând decizii concrete, care să contribuie la consolidarea statului de drept, însă a punctat că amânările nu fac decât să fragilizeze imaginea țării și să întârzie parcursul european.
Perspectiva reformelor și a bunei guvernări în lumina deciziilor CCR
Criza generată de ultimele decizii ale CCR privind pensiile speciale ale magistraților nu poate fi ignorată. În timp ce comentatorii politici și civici sugerează un necesar răspuns rapid din partea autorităților legislative și executive, asemenea răspuns trebuie să fie avizat și în concordanță cu deciziile Curții. În contextul european, însă, aceste întârziere afectează poziția României, fiindcă mizează pe o consolidare a statului de drept.
De partea cealaltă, experții în drept și cei din societatea civilă insistă asupra urgentării reformelor în sistemul judiciar, inclusiv în privința pensiilor speciale, pentru a evita percepția unei blocări sau chiar a unui sabotaj al procesului european de integrare. În timp ce Curtea amână deciziile, tensiunile din sistemul politic cresc, iar cetățenii își exprimă tot mai des nemulțumirea față de privilegiile încă nejustificate ale anumitor categorii.
Pentru moment, rămâne de urmărit dacă România va reuși să găsească o soluție în cel mai scurt timp, astfel încât reformele promise să avanseze, iar imaginea țării în plan european să fie readusă pe făgașul corect. Deciziile Curții Constituționale vor juca un rol decisiv în această ecuație, iar opinia autorităților executive, exprimate în mod public la evenimente europene, nu face decât să pună și mai mult presiune pe un sistem aflat sub asediu de interese și așteptări interne și externe.
