Israelul impune condiții dure pentru acceptarea unui acord SUA-Iran. Netanyahu avertizează asupra riscurilor nucleare și militare
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a anunțat, duminică, condițiile stricte pe care le impune Israelul pentru a accepta un posibil acord între Statele Unite și Iran asupra programului nuclear al Teheranului. Într-un discurs susținut la Ierusalim, Netanyahu a subliniat că Israelul nu poate accepta un acord care nu garantează eliminarea completă a programului nuclear iranian și a capacităților de rachete balistice capabile să amenințe teritorial Israelul.
Israelul cere eliminarea completă a programului nuclear iranian
Conform declarațiilor sale, Netanyahu a accentuat că prioritatea numărul unu pentru Israel este ca Iranul să renunțe în mod total la orice activitate nucleară militară. “Este esențial ca Teheranul să își elimine complet programul nuclear și să renunțe la orice cercetare sau dezvoltare legată de arme atomice”, a explicat premierul. De asemenea, a cerut desfășurarea unui sistem de verificare internațional bine pus la punct și prelungirea perioadei de control pentru a evita orice posibilă înlocuire a activităților nucleare cu cele civile sau ascunse.
Contextul este dat de negocierile intense pe tema acordului nuclear semnat în 2015, cunoscut sub numele JCPOA, care a fost apoi ridicat de către Administrația SUA în 2018, sub președinția lui Donald Trump. În ultimii ani, Iranul a început să retragă restricțiile impuse asupra programului său nuclear, accentuând temerile Israelului și ale altor state din regiune, precum Arabia Saudită, de o eventuală dezvoltare a armelor atomice de către Teheran.
Capacitatea de rachete și amenințarea la adresa Israelului
O altă condiție esențială exprimată de Netanyahu vizează programul de rachete balistice al Iranului. Premierul israelian a afirmat categoric că Iranul trebuie să își elimine complet aceste capacități, în special cele care pot atinge teritoriul Israelului. “Teheranul dezvoltă în mod activ rachete balistice pentru a putea lovi orice țintă din regiune, iar această amenințare trebuie înlăturată definitiv”, a spus Netanyahu.
Această poziție nu este nouă, însă amplificată de tensiunile actuale din Orientul Mijlociu. Iranul a continuat să își extindă arsenalele de rachete balistice, în timp ce Israelul, de-a lungul anilor, a continuat să dezvolte propria sa armamentă defensivă și ofensivă, fiind considerat un stat cu un program nuclear potential, deși oficial, Israelul nu recunoaște oficial deținea arme nucleare.
Implicarea SUA, reacțiile regionale și perspectiva unui acord
Deși oficialii americani susțin că negocierile continuă pentru a ajunge la un acord care să limiteze progresia programului nuclear iranian, poziția dură a Israelului pare să indice o perspectivă complicată pentru reușita unui compromis care să asigure siguranța regională. În ultimele săptămâni, Statele Unite au transmis că își doresc un acord robust, menit să limiteze pentru mult timp programul nuclear iranian și să răspundă și preocupărilor legate de programele de rachete și de sprijinul Teheranului pentru grupări armate din Orientul Mijlociu.
De partea sa, Iranul a respins condițiile impuse de Israel, insistând că orice discuție trebuie să fie bazată pe respectarea acordului din 2015. În ciuda acestui fapt, negocierile continuă, cu o incertitudine tot mai mare cu privire la rezultatul final.
Tensiunile din regiune, alimentate de aceste dispute, au crescut considerabil în ultimele luni. Grupările iraniene și forțele militare israeliene își mențin pozițiile de alertă maximum, iar experții avertizează că o escaladare a conflictului ar putea avea consecințe grave pentru stabilitatea regională și chiar pentru securitatea globală.
Pentru moment, răbdarea și diplomația rămân cele mai importante instrumente, însă nervozitatea și neîncrederea față de intențiile fiecărei părți continue să alimenteze incertitudinea cu privire la pasul următor. În ciuda discursurilor dure și a condițiilor ferme exprimate de Israel, negocierile se anunță a fi un proces dificil și plin de provocări, care ar putea decide soarta unui echilibru fragil în Orientul Mijlociu.
