Muzica country: De la Africa la vedete uitate. O istorie neștiută

De la Africa la munții Appalachi: călătoria banjo-ului

Banjo-ul, considerat un simbol al muzicii country, își are rădăcinile în Africa de Vest. Instrumentul este descendent al akonting-ului, folosit de secole de poporul Jola din regiunea Senegambia. Deși africanii aduși cu forța în America nu și-au putut lua instrumentele, au păstrat tehnicile de construcție și interpretare. În Caraibe, acestea au evoluat, iar ulterior au ajuns în coloniile americane, unde banjo-ul a devenit o tradiție afro-americană. Abia în anii 1840, prin spectacolele de tip minstrel, unde artiștii albi imitau caricatural cultura afro-americană, banjo-ul a fost preluat de cultura populară albă. În timp, legătura sa cu originile africane a fost în mare parte estompată în memoria colectivă americană.

Un alt capitol neglijat din istoria muzicii country îl reprezintă contribuția lui DeFord Bailey, un muzician afro-american de o statură mică, dar cu un talent imens. El a fost unul dintre primii artiști importanți ai emisiunii radio WSM Barn Dance, care avea să devină legendarul Grand Ole Opry. Bailey, nepot al unor foști sclavi, a cântat la armonică și a devenit primul star afro-american al muzicii country. A apărut frecvent la Opry și a fost prezent în seara din 1927 când emisiunea și-a primit numele. Deși a cunoscut succesul, Bailey a trebuit să se confrunte cu legile de segregare rasială din Sud, cunoscute sub numele de Jim Crow, ajungând adesea să doarmă în mașină. Concediat de la Opry în 1941, în plină dispută între ASCAP și radiouri, motivele sale exacte, inclusiv rolul discriminării rasiale, rămân subiect de discuție. A fost inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005.

Povești uitate și succese neașteptate

The Carter Family, considerată „prima familie a muzicii country”, a prezentat multe dintre cântecele sale ca fiind folclor tradițional din munții Appalachi. O mare parte din acest repertoriu provine, însă, de la Lesley Riddle, un chitarist afro-american din Tennessee. Riddle avea o memorie muzicală excepțională și putea reține melodii după o singură audiție, în timp ce A. P. Carter nota versurile. Din acest motiv, Carter se baza pe Riddle pentru a păstra melodiile descoperite în călătoriile lor. Riddle a predat și tehnica de chitară „Carter picking” lui Maybelle Carter și a oferit familiei Carter numeroase cântece. Din cauza segregării, Riddle nu a putut înregistra sau urca pe scenă alături de familie. În 1930, a scris cântecul „Lonesome for You”, cedând drepturile în schimbul unei proteze pentru picior.

Începuturile muzicii country înregistrate sunt, de asemenea, marcate de neașteptări. Mulți istorici indică sesiunile de la Bristol din 1927 ca un moment crucial, dar primul mare succes comercial al genului a fost înregistrat de un cântăreț format pentru operă. Marion Try Slaughter, cunoscut sub numele de Vernon Dalhart, a înregistrat în 1924 pentru Victor cântecele „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song”. Discul a devenit primul disc country care a depășit un milion de exemplare vândute. Succesul lui Dalhart a convins casele de discuri că există o piață națională pentru ceea ce se numea atunci „hillbilly music”.

Chiar și piese clasice au trecut prin refuzuri. În 1961, compozitorul Willie Nelson, pe atunci aproape necunoscut, a încercat să-și vândă cântecele. Versiunea demo a piesei „Crazy”, înregistrată de Billy Walker, a fost respinsă de casa de discuri din cauza lipsei potențialului comercial. Piesa a ajuns la producătorul Owen Bradley, care a oferit-o lui Patsy Cline. Cline, aflată în recuperare după un accident grav, a înregistrat cântecul în august 1961. „Crazy” a devenit un succes uriaș, ajungând pe locul doi în topul country și pe locul nouă în topul pop, consacrând atât pe Patsy Cline, cât și pe Willie Nelson ca nume importante în muzica country.

Sursa: Descopera