Oase umane vechi de peste 10.000 de ani demonstrează practici de mumificare pre-istorice în Asia
Descoperiri recente în sudul Chinei și Asia de Sud-Est indică existența unor practici de conservare a osemintelor umane prin afumare, cu mii de ani înaintea celor mai vechi metode de mumificare cunoscute. Studiul, publicat recent, scoate la iveală detalii surprinzătoare despre ritualurile funerare din perioada pre-istorică și pune sub semnul întrebării evoluția acestor practici.
Analizele asupra rămășițelor descoperite în 11 situri din China, Vietnam și Indonezia, datând din urmă cu 3.600 și 11.000 de ani, au relevat că 80% dintre oseminte fuseseră supuse unui proces de încălzire la temperaturi reduse, dar pentru perioade lungi de timp. Această metodă de afumare a dus la o formă de mumificare, similară cu cea observată la cultura Chinchorro din Chile, considerată anterior cea mai veche civilizație cu practici de mumificare, dar și cu tehnici utilizate în Papua, Indonezia, până în urmă cu aproximativ 50 de ani.
Similarități cu practicile funerare indigene
Cercetătorii au remarcat corespondențe semnificative între rămășițele afumate din Asia de Sud-Est și practicile funerare ale populației indigene din provincia Papua. „În situri din Asia de Sud-Est, au fost excavate rămășițe scheletice afumate în poziții ghemuite”, a explicat Hirofumi Matsumura, autorul studiului. „Metoda de înmormântare folosită în Papua până de curând a existat în Asia cel puțin 10.000 de ani”.
De asemenea, studiul a evidențiat similitudini craniene între osemintele pre-istorice și cele ale populațiilor din Papua, sugerând o posibilă legătură cu migrațiile grupurilor de vânători-culegători din Africa. În plus, descoperirile din Peninsula Coreeană și Vietnam, inclusiv „morminte cu cadavre flexate și ghemuite” și o claviculă umană carbonizată, indică o răspândire a acestor practici funerare pe o arie geografică largă.
Umiditatea, factorul principal în conservare
Matsumura sugerează că dezvoltarea și răspândirea metodelor de conservare prin afumare în Asia ar fi fost influențate de condițiile climatice specifice, în special de umiditatea ridicată din regiune. „Spiritualitatea bogată care a dat naștere unei metode de înmormântare menite să îi jelească pe cei decedaţi cât mai mult timp posibil, într-o perioadă în care existau doar unelte de piatră, era mai răspândită decât ne-am fi imaginat”, a declarat cercetătorul.
Studiul, realizat de Hsiao-chun Hung de la Universitatea Națională Australiană și o echipă de 22 de cercetători, a fost inclus în lista „Celolr mai importante 10 descoperiri ale anului 2025” de revista Archaeology Magazine.
