Misterul submarinului Hunley: Secretul morții echipajului dezvăluit după un secol
Unul dintre cele mai mari mistere ale războiului civil american, soarta echipajului submarinului confederat H.L. Hunley, a fost în sfârșit dezlegat. Cercetările științifice moderne au arătat că cei opt membri ai echipajului nu au avut nicio șansă de supraviețuire. Ei au murit instantaneu din cauza undei de șoc puternice generate de propria lor torpilă, nu prin înec, așa cum se credea inițial.
Construit în secret de Confederație, Hunley a devenit primul submarin din istorie care a scufundat o navă de război inamică, USS Housatonic, în 1864, în portul Charleston. Însă, vasul de fier forjat s-a scufundat la scurt timp după atac. De-a lungul anilor, istoricii s-au întrebat de ce echipajul nu a încercat să scape, misterul persistând timp de peste un secol.
O scenă ciudată la locul dezastrului
Când Hunley a fost scos la suprafață în anul 2000, arheologii au făcut o descoperire surprinzătoare. În loc de haosul anticipat, cu bărbați disperați, echipajul a fost găsit la posturile lor, așezați liniștiți. Această poziție, sugerând o resemnare inexplicabilă în fața morții, a condus la speculații și teorii diverse.
Studiile recente au oferit răspunsul. Echipa de cercetători de la Universitatea Duke, condusă de cercetătoarea Rachel M. Lance, a folosit modele la scară și simulări de explozie. Scopul a fost de a analiza efectele torpilei cu praf de pușcă folosită de Hunley, atașată de o bară lungă în afara submarinului, spre deosebire de proiectilele moderne.
Unda de șoc a fost fatală
Rezultatele cercetărilor au evidențiat un efect neașteptat. Explozia torpilei a generat o undă de șoc secundară care a traversat corpul submarinului. Aceasta a provocat traume immediate și fatale țesuturilor moi ale echipajului, în special plămânilor și creierului. Probabilitatea de supraviețuire pentru cei aflați la bord era sub 16%.
Practic, bărbații au fost uciși sau incapacitați instantaneu de forța propriei arme. Ei nu s-au înecat într-o agonie lentă, ci au murit înainte de a realiza că nava se scufunda. Locotenentul George E. Dixon și echipajul său, descriși de acesta drept „cel mai bun echipaj pe care l-am văzut vreodată”, au reușit să-și ducă la îndeplinire misiunea istorică, dar au plătit cu prețul vieții.
