Conform Digi24: Ciclul ascuns al dezastrelor Pământului: O teorie revoluționară în geologie
Oamenii de știință investighează posibilitatea existenței unui ciclu geologic ascuns, ce ar putea conecta evenimente catastrofale precum extincțiile în masă, erupțiile vulcanice gigantice și dispariția bruscă a oxigenului din oceane. Aceste fenomene, aparent disparate, ar putea fi legate de un ritm ce se desfășoară pe parcursul a sute de milioane de ani, conform cercetărilor publicate de Science Alert.
Istoricul geologiei și semnele unui tipar
Timp de decenii, geologii și paleoclimatologii au observat coincidențe alarmante între perioadele de instabilitate geologică majoră. Extincțiile în masă, care au șters din existență nenumărate specii de-a lungul istoriei Pământului, par să fie corelate cu momente de activitate vulcanică intensă și cu perturbări majore ale chimiei oceanice.
Hipoteza unui ciclu de 400 de milioane de ani
Cea mai recentă teorie sugerează că aceste evenimente ar putea fi influențate de un ciclu natural, cu o durată estimată de aproximativ 400 de milioane de ani. Acest tipar ar putea fi declanșat de procese profunde din interiorul Pământului, care afectează în cele din urmă suprafața planetei.
Printre factorii suspectați se numără modificări în activitatea plăcilor tectonice, schimbări în circulația mantalei Pământului și variații ale fluxului de căldură provenit din nucleul terestru. Aceste procese interne ar putea duce la crearea de puncte fierbinți vulcanice masive, cunoscute sub denumirea de „supervulcani”, ale căror erupții ar putea elibera cantități uriașe de gaze cu efect de seră și aerosoli în atmosferă.
Erupțiile vulcanice la scară largă pot avea consecințe devastatoare asupra climei globale, provocând fie perioade de răcire bruscă (prin blocarea luminii solare de către cenușă și aerosoli), fie încălzire intensă pe termen lung (prin eliberarea de dioxid de carbon). Aceste schimbări climatice drastice pot supune ecosistemele unei presiuni imense, ducând la extincții în masă.
O altă consecință a acestor evenimente este legată de oceane. Eliberarea masivă de nutrienți din activitatea vulcanică sau dintr-o circulație oceanică alterată ar putea duce la o înflorire explozivă a microorganismelor. Atunci când aceste organisme mor și se descompun, consumă cantități mari de oxigen dizolvat, creând zone extinse, hipoxice sau anoxice, în care viața marină nu mai poate supraviețui. Aceste evenimente pot declanșa, la rândul lor, extincții marine masive.
Cercetătorii continuă să colecteze date geologice și paleontologice pentru a valida această ipoteză. Analiza rocilor vechi, a fosilelor și a datelor geochimice din diferite ere geologice oferă indicii prețioase despre frecvența și intensitatea acestor evenimente în trecutul îndepărtat al Pământului. Dacă acest ciclu se confirmă, ar putea oferi o perspectivă complet nouă asupra istoriei Pământului și asupra modului în care viața a evoluat și a supraviețuit pe planeta noastră.
Înțelegerea acestor cicluri ar putea ajuta, de asemenea, la anticiparea unor viitoare evenimente catastrofale și la dezvoltarea unor strategii de adaptare și de conservare a biodiversității în fața schimbărilor pe termen lung ale mediului. Cercetarea în acest domeniu este într-un stadiu avansat, iar noi descoperiri sunt așteptate în anii următori.
Sursa: Digi24
