Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a traseat duminică seară liniile principale ale reformei necesare în sistemul de sănătate din România, afirmând că „adevărata reformă a sistemului de sănătate din România este reforma modului în care este finanțat și în care sunt plătite serviciile medicale”. Declarația, făcută la B1 TV, evidențiază o problemă structurala care persistă de ani buni și a fost adesea subiect de dezbateri politice și medicale, însă fără o soluție clar definită sau implementată consistent până acum.
În contextul în care sistemul de sănătate din țară se confruntă cu probleme acute, de la deficit de personal, infrastructură învechită până la inaccesibilitate pentru o parte semnificativă a populației, ministrul Rogobete a subliniat că actualul model de finanțare nu mai răspunde realităților și nevoilor populației. În ultimii ani, presa și specialiștii au evidențiat constant că bugetul alocat sănătății depășește cu mult suma disponibilă pentru o administrare eficientă, iar modul în care sunt plătite serviciile medicale contribuie la perpetuarea unor inechități majore.
Reforma finanțării, prioritatea zero
Ministrul a insistat asupra faptului că schimbarea trebuie să înceapă de la modul de alocare și gestionare a fondurilor. În opinia sa, sistemul bazat pe un singur mecanism de finanțare, în principal fondurile publice, nu mai poate fi suficient pentru a asigura servicii de calitate și acces universal. El a făcut referire la modelul utilizat în alte state europene, unde finanțarea mixte și parteneriatele public-privat au permis creșterea eficienței și diversificarea serviciilor.
O problemă majoră în sistemul românesc constă în modul în care sunt plătite serviciile medicale. În multe cazuri, medicii și personalul sanitar primesc salarii fixe, fără a se lega direct de volumul și calitatea serviciilor prestate, ceea ce poate duce la dezechilibre, la subfinanțarea anumitor specializări și la insatisfacție profesională. Rogobete a accentuat că „reforma modului în care sunt plătite serviciile medicale este esențială pentru a stimula performanța și pentru a asigura resursele necesare unui sistem funcțional”.
De la criza de personal la accesibilitate
De altfel, această discuție despre finanțare vine într-un moment în care România se confruntă cu o criză acută de personal medical calificat. Lungile ore de muncă, salariile sub nivelul standardelor europene și condițiile de lucru precare au dus la un exod masiv al medicilor, un fenomen amplificat de războiul din Ucraina și de pandemie. În aceste condiții, reformarea sistemului trebuie să includă și măsuri pentru atragerea tinerilor către medicină și pentru păstrarea celor deja existenți în sistem.
Pe lângă criza de personal, accesul la servicii medicale rămâne o problemă majoră pentru zonele rurale și defavorizate. Autoritățile încearcă să dezvolte soluții pentru decongestionarea spitalelor din orașe și pentru creșterea infrastructurii în mediul rural, însă tot mai mult se vorbește despre necesitatea unei strategii integrate de reformare a întregii rețele de sănătate, care să includă nu doar finanțarea, ci și managementul, formarea personalului și digitalizarea serviciilor.
În ciuda promisiunilor repetate, România rămâne departe de standardele europene în domeniu, iar reformele anunțate se lovesc de obstacole birocratice și de lipsa de practici eficiente de gestionare a resurselor. Rămâne de văzut dacă noul ministru și echipa sa vor reuși să implementeze o schimbare structurală radicală, care să pună pacientul pe primul loc și să califice pentru o viață mai sănătoasă și mai echitabilă pentru toți românii.
