Ministrul Sănătății din România, Alexandru Rogobete, a evidențiat, vineri, într-o conferință de presă organizată la finalul unei vizite de lucru în Spania, o problemă comună cu țara gazdă: dificultățile legate de organizarea și gestionarea Gărzii medicale în spitale. Discuțiile cu omologul său spaniol, Mónica García Gómez, au atras atenția asupra unui aspect esențial al cadrului de lucru din sistemele de sănătate din ambele națiuni, și anume modul în care se realizează și se eficientizează turațiile de gardă, o temă cu impact direct asupra calității serviciilor medicale și asupra siguranței pacienților.
Gărzi în sistemele medicale: o provocare comună pentru România și Spania
Problema gărzilor inumane sau ineficiente nu este nouă pentru sistemele medicale din Europa, dar devine tot mai acută în contextul presiunilor generate atât de criza sanitară, cât și de deficitul de personal medical. În România, medicii reclamă deseori lipsa de suport adecvat, programul excesiv de lucru și dificultățile în respectarea unui program de muncă previzibil, factori care afectează atât sănătatea cadrelor medicale, cât și siguranța pacienților. În Spania, aceleași probleme au fost discutate și au atras atenția asupra provocărilor legate de organizarea serviciilor de gardă, în special în contextul eforturilor pentru creșterea eficienței și a motivării personalului medical.
„Am abordat problemele legate de modul în care se organizează gărzile, încercând să identificăm soluții eficiente pentru ambele sisteme”, a declarat Alexandru Rogobete. El a explicat că, în cadrul discuțiilor, s-a pus accent pe mecanismele de gestionare a schimburilor, pe modul de recompensare și pe modalitățile de reducere a epuizării cadrelor medicale. De asemenea, s-a discutat despre posibilitatea adoptării unor modele inovatoare, inspirate din soluții deja implementate în alte țări europene, menite să îmbunătățească fluxul de muncă și să asigure o mai bună distribuție a disponibilității medicilor în UPU sau secțiile critice.
Experiență și lecții din sistemul spaniol pentru România
Spania a reușit în ultimele ani să implementeze măsuri destinate să adreseze problema gărzilor prelungite și a oboselii cronice în rândul personalului medical. Unele regiuni au introdus reguli stricte privind durata maximă a schimburilor, precum și pauze obligatorii pentru personalul de gardă, pentru a preveni erorile medicale cauzate de oboseală. La rândul său, sistemul spaniol a încercat să flexibilizeze programul de muncă, oferind oportunități pentru medicii de a lucra în ture mai puțin solicitante din punct de vedere fizic și psihic.
De asemenea, în cadrul discuțiilor, s-a menționat că pe lângă măsurile administrative, un punct critic îl reprezintă și resursa umană. În Spania, s-au depus eforturi pentru recrutarea și menținerea medicilor, precum și pentru stimularea acestora să rămână în sistemul public, în condițiile în care în România lipsa personalului nu mai reprezintă o problemă doar teoretică, ci o realitate zilnică care afectează serviciile medicale de urgență.
Perspective și planuri de colaborare
Întâlnirea dintre oficialii români și cei spanioli a fost considerată un pas important pentru creionarea unei strategii comune de abordare a acestor probleme. Ministrul Rogobete a anunțat că vrea să adapteze și să implementeze modele inovatoare care s-au dovedit eficiente în alte țări, pentru a optimiza gestionarea gărzilor și a reduce povara asupra medicilor.
De asemenea, planurile de cooperare vizează schimbul de experiență și formarea continuă a personalului medical, precum și promovarea unor soluții tehnologice care să faciliteze monitorizarea și planificarea programelor de gardă. În plus, se urmărește atragerea de fonduri europene pentru dotarea sistemelor și pentru susținerea reformelor.
România a conștientizat în ultimii ani că rezolvarea problemelor legate de gărzile medicale trebuie să fie o prioritate națională, având în vedere impactul asupra serviciilor de sănătate și asupra drepturilor cadrelor medicale. Discuțiile cu reprezentanții Spaniei pot fi considerate un prim pas spre crearea unui sistem mai eficient, mai echitabil și mai sustenabil.
Pe măsură ce aceste planuri iau contur, rămâne de văzut ce măsuri concrete vor fi implementate și dacă acestea vor reuși să îmbunătățească semnificativ condițiile de muncă ale medicilor și, implicit, calitatea îngrijirilor oferite pacienților. Totodată, perspectivele de colaborare internațională și schimbul de bune practici ar putea constitui un catalizator pentru reforme radicale în sistemul de sănătate românesc, în contextul unei provocări comune a tuturor statelor europene.
