Autoritățile române, fără resurse pentru supravegherea permisiei deținuților, în plină criză de încredere după evadarea unui deținut turc de la Rahova
Evadarea deținutului turc din Penitenciarul Rahova a readus în prim-plan problemele stringente ale sistemului penitenciar din România, unde lipsa resurselor și a cripticelor procedurală au atras critici dure din partea societății civile și a specialiștilor în justiție. Într-o intervenție televizată, ministrul Justiției, Radu Marinescu, a recunoscut că autoritățile nu dispun de suficiente personal și resurse pentru a garanta siguranța deținuților și a personalului penitenciar. Circumstanțele acestei evadări, în contextul în care un individ cu cetățenie turcă a reușit să evadeze după beneficierea unei permisii, au devenit un simbol al deficiențelor sistemului penitenciar din țara noastră.
Numărul permisilor și pericolul scăpat dintre degete
Din statisticile oficiale, reiese că în România sunt circa 3.000 de deținuți care beneficiază anual de permisii, o măsură menită să favorizeze reintegrarea socială, dar care, în realitate, poate deveni un adevărat pericol atunci când nu există suficiente resurse pentru a monitoriza fiecare deținut în parte. Ministrul Marinescu a explicat că, în cazul recentei evadări, situația este extrem de rară și că autoritățile iau toate măsurile pentru a preveni astfel de incidente, dar recunoaște că sistemul nu are capacitatea de monitorizare adecvată. “Autoritățile nu dispun de resurse suficiente pentru a-i păzi pe deținuții care primesc legal permisii”, a declarat el, admitând vulnerabilitățile existente.
Această situație a ridicat semne de întrebare privind siguranța permisiei, precum și corupția și lipsa de eficiență în sistemul penitenciar. În același timp, opinia publică este din ce în ce mai alarmată, mai ales după ce cazul de evadare a devenit viral în mediul online și a fost intens mediatizat de mass-media.
Sistemul penitenciar, în criză de personal și infrastructură
Analizele din domeniu relevă faptul că sistemul penitenciar din România traversează de ani buni o criză profundă de personal. Concurența cu alte domenii publice și private a făcut ca recrutarea și păstrarea angajaților din penitenciare să fie dificilă, în condițiile în care condițiile de muncă sunt adesea precare, iar salariile nu sunt suficiente pentru a asigura un personal de calitate și suficient.
Lipsa de personal intensivă a fost motivul invocat, de către experți, pentru neputința autorităților de a asigura o monitorizare strictă a deținuților în perioadele de permisie. În plus, infrastructura penitenciară suferă din cauza lipsei de fonduri, fiind nevoie urgentă de reabilitare și modernizare pentru a putea gestiona în mod eficient situațiile de criză, precum cea recentă.
Ce urmează după evadare: controale și promisiuni de reformă
Reacțiile oficiale nu au întârziat să apară. Ministerul Justiției a anunțat că va intensifica controalele și verificările în penitenciare pentru a identifica și remedia deficiențele, dar unii experți subliniază că aceste măsuri sunt doar temporare și că soluția pe termen lung rămâne reformarea profundă a sistemului penitenciar. În plus, autoritățile se concentrează pe creșterea numărului de personal și pe implementarea unor tehnologii de supraveghere moderne, precum camere de urmărire și sisteme de monitorizare electronică mai eficiente.
Rezultatele acestor măsuri vor fi vizibile în următoarele luni, însă increderea publicului în sistemul penitenciar a fost serios afectată de recentele evenimente. În contextul în care justiția și siguranța națională sunt în centrul preocupărilor, răspunsul autorităților trebuie să fie pe termen lung, nu dispnee temporară.
Pentru moment, urmează să fie dispuse controale comprehensive în toate penitenciarele și, posibil, revizuite regulile privind acordarea permisilor, pentru a preveni astfel de situații care pun în pericol siguranța cetățenilor și a personalului penal. În timp ce oficialii promit reforme reale, cetățenii își pun întrebări: cât timp va mai dura până când sistemul penitenciar românesc va reuși să funcționeze în condiții de siguranță reală? Întrebarea rămâne deschisă, până la viitoarele măsuri concrete și rezultate palpabile.
