Strada Mihai Eminescu – De la mândrie națională la un simbol uitat
În centrul Capitalei, strada Mihai Eminescu, care poartă numele celui mai mare poet român, se află într-o stare de degradare alarmantă. Deși plăcuțele de pe această arteră stradală au suferit modificări de-a lungul anilor — de la „poet național” la „poet român”, pentru a reveni recent la sintagma simplificată „poet” — imaginea străzii a rămas sub așteptări, iar autoritățile locale par indiferente la starea în care se află.
Memoria unei generații
Această stradă a fost martoră la evoluția culturală și socială a României în ultimele două decenii. Locatarii din zona Străzii Mihai Eminescu, care și-au petrecut decenii întregi aici, remarcă cum problemele infrastructurii și ale curățeniei par să fie uitate de cei care ar trebui să le administreze. „Demnitatea lui Eminescu merită mai mult decât ceea ce îi oferim astăzi”, susține un locatar care a dorit să rămână anonim.
Critica față de modul în care strada care poartă numele poetului național este tratată nu este recentă. Autorul profesor Marin Voicu, în scrierile sale publicate, se plânge de indiferența autorităților, evidențiind cum amprenta lăsată de Eminescu este pe punctul de a fi ștearsă din conștiința colectivă a tinerilor români.
Avertismente fără ecou
„Au trecut 8 ani de când am publicat o atenționare cu privire la starea strății, dar nimic nu s-a schimbat”, subliniază Voicu. Autoritățile din București, inclusiv Primăria Sectorului 1 și Primăria Generală, nu au reacționat corespunzător la apelurile lui. Răspunsul lor pare a fi mereu același: o listă de promisiuni nerealizate.
Critica nu se îndreaptă doar spre starea fizică a străzii, ci și către tăcerea care o înconjoară. „Cum să ne mai păstrăm identitatea culturală, dacă și străzile care poartă numele oamenilor de cultură sunt abandonate?”, se întreabă retoric profesorul. Este o întrebare care, din păcate, nu găsește răspuns în administrarea publică în actuala sa configurație.
O valoare neglijată
Există o corelație directă între obrazul străzii Mihai Eminescu și felul în care valorile culturale sunt percepute și apreciate de societate. La scurt timp după revoluție, alegerile de nomenclatură urbană au favorizat denumiri inedite, care, din păcate, nu au același greutate culturală. „Politicienii ar trebui să înțeleagă că statul român este moștenirea noastră comună. Ignorarea simbolurilor acestei moșteniri este o trădare”, afirmă Voicu.
Situația este ilustrativă pentru o societate în care rămâne constantă lupta între valorile tradiționale și noile tendințe cosmopolite. Eminescu, figuri reprezentative ca I.L. Caragiale sau George Enescu sunt, din păcate, considerate mai degrabă relicve ale trecutului, decât eroii culturali care ar trebui să ne ghideze.
Perspective sumbre
Așadar, starea Străzii Mihai Eminescu devine nu doar un indicator al vremurilor prin care trece România, ci și un semnal de alarmă. Această neglijență nu reflectă doar o deficiență în gestionarea urbană, ci semnalează o ruptură profundă între societate și cultura sa, o cultură care riscă să devină o amintire.
Regenerarea acestei străzi, dar și a respectului față de valorile culturale românești, pare o misiune urgentă pentru autoritățile locale. Până atunci, străzile Capitalei continuă să fie un tezaur ignorat, iar Eminescu, din păcate, rămâne doar un poet pe o plăcuță.
