A murit rapsodul Domnica Trop, ”privighetoarea” de la marginea lumii
Rapsodul Domnica Trop, o figură emblematică a folclorului românesc, a trecut în neființă luni, la vârsta de 87 de ani. Considerată ”privighetoarea” de la marginea lumii, Trop a păstrat tradițiile și cântecele vechi ale satului românesc, contribuind semnificativ la îmbogățirea patrimoniului cultural din Oltenia.
Viața în mijlocul munților Mehedințiului
Născută și crescută în Izverna, Mehedinți, Domnica Trop a trăit o viață simplă, aproape de natură. În casa bătrânească, răzlețită de restul lumii, ea îi mărturisea adesea vizitatorilor că s-a născut „cu cântecul pe buze”. Influencată de mama sa, una dintre bocitoarele satului, Trop și-a dezvoltat o abilitate aparte de a transmite emoția și tradiția prin muzica ei.
Prima ei apariție pe scenă s-a consumat la 27 de ani, când a fost prezentată de învățătorul Vasile Căpăstraru marilor artiști Maria Ciobanu și Ion Dolănescu la un spectacol folcloric din sat. ”Acești mari artiști m-au dus, tot în 1973, la Festivalul Maria Tănase din Craiova”, își amintește ea. Aici, a primit un premiu special, ceea ce a marcat începutul unei cariere îndelungate.
Repertoriul de aur al rapsodului
De-a lungul anilor, Domnica Trop a adunat un repertoriu bogat în piese străvechi, multe dintre ele devenind celebre, interpretate și de artiști renumiți. Cântecele ei au fost un simbol al tradiției și au ajuns să rezoneze profund în inimile iubitorilor de folclor autentic. „Cele mai renumite sunt: ‘Mărie, Mărie’, ‘S-o legat, neică, legat’… în ele se află sufletul neamului meu”, declama cu mândrie rapsodul.
Cântecul „Sara când răsare luna” a fost preluat de interpreți precum Angelica Stoican și Niculina Stoican, perpetuând astfel tradiția. „Aceste cântece vor umbla prin lume, dar nu știu dacă cineva își va aminti că au pornit de aici, din Izverna”, spunea ea cu nostalgie, având în vedere că moartea sa ar putea duce la dispariția acestui patrimoniu.
Cultura populară și recunoașterea națională
Unii dintre cei apropiați au deplâns dispariția unui om care a fost recompensat cu numeroase distincții, inclusiv cu titlul de Tezaur Uman Viu, conferit de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial în noiembrie 2013. Domenica Trop a devenit un reper al muzicii populare românești, având un rol crucial în păstrarea cântecului autentic din Oltenia de sub munte.
Într-un interviu din 2014, ea a mărturisit: „Eu nu am pretenție să fiu plătită, pentru că înlăuntrul meu sute de cântece îmi sunt zestre”. Cuvintele sale se transformă acum în ecouri ce vor rămâne în amintirea celor care au fost atinși de magia vocii sale.
Domnica Trop a plecat dintre noi lăsând în urmă o bogată moștenire culturală. Dispariția sa nu este doar o pierdere pentru familia și prietenii săi, ci și pentru întreaga cultură populară românească, care a văzut în ea o păstrătoare a tradițiilor. Vocea sa unică se va face simțită în continuare, iar cântecele sale vor trăi mai departe în inima poporului român.
