Arheologii români au descoperit o clădire comunitară veche de 6.200 de ani în județul Botoșani, o descoperire care ar putea schimba modul în care înțelegem civilizația Cucuteni-Trypillia. Megastructura, datând din jurul anului 4000 î.e.n., este una dintre cele mai vechi de acest fel găsite vreodată, oferind o perspectivă unică asupra vieții comunitare din nord-estul României preistorice.
O construcție impresionantă în Stăuceni-Holm
Clădirea, situată în așezarea Stăuceni-Holm, acoperă o suprafață de aproximativ 350 de metri pătrați. Amplasată între șanțuri defensive și o palisadă, structura dreptunghiulară, cu podea de stejar, era de trei până la cinci ori mai înaltă decât casele obișnuite. Descoperirea este cu atât mai remarcabilă cu cât face parte din cultura Cucuteni-Trypillia, care a înflorit pe teritoriul actual al României, Moldovei și Ucrainei între aproximativ 4800 și 3000 î.e.n.
În interiorul clădirii, arheologii au descoperit o serie de artefacte semnificative, inclusiv o podea din stejar acoperită cu argilă arsă. Aici au găsit un cap de taur sculptat atașat unui bol, descris ca fiind „remarcabil”, un idol conic, trei polonice (una pictată), un vas canelat pictat în ocru roșu și numeroase unelte de silex. Rămășițele vegetale conservate includeau cereale, fructe și semințe de mătrăgună, o plantă psihoactivă folosită în scopuri medicinale și rituale.
Misterul funcției clădirii
Deși inițial s-a presupus că structura avea funcția de depozitare, săpăturile au contrazis această idee, lăsând deschisă întrebarea privind rolul exact al clădirii. Cercetătorii consideră că megastructura avea probabil mai multe încăperi, folosite pentru locuit, gătit, depozitare și, posibil, activități rituale, chiar și un etaj superior. Studiul publicat în Plos One avertizează că, în această etapă a cercetării, este nerealist să se considere rolul clădirii ca fiind doar unul de depozitare sau un loc comun pentru consumul de alimente.
Una dintre teorii este că megastructura ar fi fost o casă mai mare pentru o familie extinsă, un loc de întâlnire pentru luarea deciziilor sau un spațiu pentru locuitori de rang înalt. Această perspectivă sugerează o posibilă tranziție către o organizare socială mai ierarhizată în cadrul comunității.
Viitoare cercetări și implicații
Având în vedere că doar o pătrime din clădire a fost excavată până în prezent, cercetările continuă. Se așteaptă ca lucrările în curs să ofere informații suplimentare despre modul în care această comunitate străveche s-a organizat, a luat decizii și a trăit. Descoperirea, descrisă de publicația Anthropology.net ca fiind o structură „care nu ar trebui să fie acolo”, ne obligă să regândim modul în care comunitățile Cucuteni-Trypillia se autoguvernau și când.
